Persoanele cu locuri de muncă solicitante din punct de vedere intelectual sunt mai puțin susceptibile în a dezvolta demență pe măsură ce înaintează în vârstă. Așadar, stilul de viață al unei persoane ar putea proteja creierul din punct de vedere fizic.
Constatarea adaugă sprijin teoriei conform căreia persoanele cu o viață intelectuală mai activă sunt cumva protejate împotriva demenței printr-o „rezervă cognitivă”. Totuși, pentru moment, nu este clar dacă prin schimbarea stilului de viață se poate reduce riscul de apariție a demenței.
Ideea rezervei cognitive provine din constatările conform cărora oamenii sunt mai puțin susceptibili în a dezvolta demență dacă obțin scoruri mai mari la testele de IQ în copilărie sau dacă, pe măsură ce îmbătrânesc, au o viață intelectuală activă. Astfel, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, aceștia sunt sfătuiți să încerce să-și mențină sănătatea creierului prin hobby-uri solicitante din punct de vedere mental, precum rezolvarea de cuvinte încrucișate sau jocuri de „antrenament cerebral”. Totuși, există puține dovezi care să susțină studiile randomizate.
Mika Kivimäki și colegii acestuia din cadrul Colegiului Universitar din Londra au dorit să afle dacă există vreun efect mai clar atunci când se ia în considerare stimularea mentală de la locurile de muncă ale oamenilor, deoarece avem tendința de a petrece mai mult timp la locul de muncă decât pentru practicarea hobby-urilor.
Echipa sa a analizat rezultatele obținute în urma efectuării a șapte studii, atât în Marea Britanie, cât și alte țări, în cadrul cărora au fost analizate peste 100.000 de persoane. Au fost analizate atât datele cu privire la ocupația lor, cât și probabilitatea de a dezvolta demență pe o perioadă de 17 ani.
Persoanele cu profesii stimulatoare din punct de vedere mental au avut un risc mai scăzut de apariție a demenței decât cele cu alte locuri de muncă. Totuși, diferența a fost una mică. Mai exact, în cazul persoanelor cu vârsta de 80 de ani, care au avut un loc de muncă solicitant din punct de vedere mental, demența a apărut cu 1,7 ani mai târziu, sau au existat cu 2,5 mai puține cazuri la 10.000 de „persoane-ani”, o măsură care combină numărul de persoane cu perioada în care aceștia au fost urmăriți.
De asemenea, grupul a analizat nivelurile a aproape 5000 de produse biochimice din sângele oamenilor, care au fost măsurate în două studii. Atât locurile de muncă solicitante mental, cât și riscul mai mic de apariție a demenței au fost legate de niveluri mai scăzute pentru trei compuși potențial dăunători. În cadrul cercetărilor anterioare, efectuate pe animale și celule cultivate în laborator, s-a sugerat faptul că acești compuși fie blochează formarea de noi sinapse, fie creșterea celulelor creierului, denumite axoni. „Acest lucru ar putea explica modul în care activitatea mentală protejează împotriva demenței”, a declarat Kivimäki.
„Acele proteine ar putea fi vizate de medicamente pentru a reduce riscul de apariție a demenței. Cu toate acestea, avem nevoie de mai multe informații cu privire la cauzalitate: proteinele afectează cu adevărat creierul sau sunt doar markeri ai altor factori care afectează creierul?”, a adăugat Kivimäki.