Cercetătorii au dezvoltat în laborator o serie de organoide asemănătoare creierului uman, care prezintă două pete negre, asemănătoare unor ochi rudimentari și care răspund la lumină prin transmiterea de semnale către restul țesutului creierului.
Perechile de structuri asemănătoare ochilor creează țesuturi similare cu cele ale ochilor reali, inclusiv o lentilă rotundă, care, în mod normal, este responsabilă de focalizarea imaginilor și o retină, adică țesutul din zona posterioară a ochiului, care detectează lumina. „Într-un fel, țesutul cerebral poate „vedea” lumina. Dezvoltarea acestor structuri va ajuta la înțelegerea cauzelor bolilor oculare moștenite și, în viitor, ar putea conduce la fabricarea unor retine artificiale, care vor putea fi folosite sub formă de transplanturi pentru persoanele nevăzătoare”, a declarat Jay Gopalakrishnan din cadrul Universității Heinrich Heine Dusseldorf din Germania.
În ultimii ani, modificarea celulelor stem astfel încât acestea să se transforme în mase sferice de țesut cerebral, cu diametre de până la trei milimetri și cunoscute sub numele de organoide cerebrale, a devenit posibilă.
În prezent echipa de cercetare a reușit să obțină o serie de organoide cerebrale care pot dezvolta cupe optice. Acesta reprezintă un stadiu incipient de formare a ochilor. În mod normal, procesul are loc atunci când embrionii umani au aproximativ cinci săptămâni. Cercetătorii au realizat acest lucru prin adăugarea de acid retinoic, un derivat al vitaminei A, care este implicat în dezvoltarea ochilor embrionilor, la 20 de zile de la dezvoltarea acestora.
Cele două structuri, fiecare având un diametru de 0,2 milimetri, s-au format în aproximativ 65% dintre cele 314 organoide cerebrale pe care echipa le-a tratat în acest fel. Pe lângă o lentilă și o retină primitive, alte țesuturi oculare observate au inclus corneea, un țesut transparent care acoperă partea anterioară a ochiului și neuronii care au crescut în restul țesutului creierului.
Pentru moment, cercetătorii nu au reușit să determine nivelul de similitudine dintre aceste țesuturi și cele reale. Totuși, atunci când organoidele sunt expuse la lumină, se produce deplasarea unor semnalele electrice de-a lungul căilor neuronale, sugerându-se faptul că în cadrul acestor formațiuni se transmit un fel de informații vizuale. „Este foarte important faptul că majoritatea organoidelor cerebrale formează o pereche simetrică de cupe optice, și nu un număr aleatoriu. Celulele stem sunt suficient de inteligente încât să-și amintească ce vor să genereze”, a declarat Gopalakrishnan.
Următorul pas al cercetării va fi acela de a menține organoidele în viață cât mai mult timp, deoarece, în acest moment, ele încep să moară după aproximativ 80 de zile. Acest lucru se poate datora faptului că nu există un aport de sânge.
