Majoritatea oamenilor sunt de părere că există doar cinci simțuri: văzul, auzul, simțul tactil, mirosul și gustul.
Acestea sunt cunoscute sub denumirea de simțuri „exteroceptive”, deoarece ele oferă informații cu privire la lumea exterioară.
Totuși, în corpul uman există o serie de receptori utilizați pentru a monitoriza diferite procese, precum bătăile inimii, expandarea plămânilor și multe alte mișcări de care nu suntem complet conștienți. În mod tradițional, acestea sunt denumite simțuri „interoceptive”.
Cu toate acestea, un răspuns adecvat la această întrebare este mai complex și mai interesant. În primul rând, în corp există unii receptori, utilizați pentru a transporta alte tipuri de informații, precum temperatura, pe care, de obicei, nu îi considerăm ca fiind simțuri.
De asemenea, unii dintre receptori sunt folosiți pentru mai multe procese. De exemplu, unele celule retiniene informează creierul dacă este zi sau noapte. Acest „simț zi/noapte” stă la baza ritmurilor circadiene care afectează metabolismul și ciclul de somn/veghe.
Chiar și simțurile care par fundamentale, precum vederea, sunt strâns legate de alte simțuri, care par a fi separate.
De exemplu, s-a demonstrat faptul că informațiile vizuale percepute de oameni sunt legate de urmărirea bătăilor inimii de către creier. În momentele în care inima se contractă și împinge sângele spre artere, creierul preia mai puține informații vizuale.
Creierul construiește și simțuri pentru care nu există receptori. Exemple sunt aroma, pe care creierul o construiește folosind receptorii gustativi (gust) și olfactivi (miros) și umezeala, care se creează pe baza simțului tactil și a temperaturii.
Mai mult decât atât, pe baza experiențelor din trecut, a stării corpului și a situației dintr-un moment dat, creierul poate prezice ceea ce o persoană va vedea înainte ca aceasta să observe lucrul respectiv. Acesta combină predicțiile cu datele primite de la retine pentru a construi experiența vizuală din jurul individului.
În mod similar, atunci când o persoană își plasează degetele pe încheietura mâinii pentru a simți pulsul, aceasta simte de fapt o construcție bazată pe previziunile realizate de creier și pe datele reale furnizate de simțul tactil. Senzațiile nu sunt experimentate cu ajutorul organelor de simt, ci cu ajutorul creierului.