TehnoȘtiri

MOTIVUL PENTRU CARE NU TOȚI OAMENII POT AJUNGE ATLEȚI OLIMPICI

(c) BBC Science Focus Magazine

Deși mulți spun că este nevoie de 10.000 de ore de practică pentru a deveni un expert în orice domeniu, cercetările arată faptul că nu orice persoană poate deveni campion olimpic sau paralimpic. Orice persoană își poate îmbunătăți performanțele prin practică dedicată, dar factorii genetici fac diferența dintre sportivii „buni” și cei „de top”.

În urma unei analize efectuate în anul 2016 s-a constatat faptul că doar 18% din abilitățile sportivilor au fost dobândite în urma antrenamentelor; pentru sportivii care concurează la nivel internațional, această valoare a scăzut la 1%.

De asemenea, succesul unui sportiv este afectat de factori care nu pot fi controlați, precum data nașterii. De exemplu, în turneele de fotbal pentru tineret UEFA 2010-2011, 43% dintre jucători erau născuți între lunile ianuarie și martie (cei născuți la începutul perioadei de selecție), comparativ cu doar 9% născuți între lunile octombrie-decembrie.

Copiii care încep școala la o vârstă mai mare ar putea avea un avantaj sportiv (din punct de vedere al dimensiunilor, forței sau încrederii) față de colegii mai mici. Totuși, mulți psihologi sportivi sugerează faptul că beneficiile aduse de data la care oamenii s-au născut sunt rezultatul unor factori sociali, precum modul în care profesorii percep capacitatea lor.

Contrar ideii că este important să începi de când ești tânăr, studiile au arătat faptul că un nivel de concentrare prea ridicat, de la o vârstă fragedă, asupra unei abilități ar putea fi dăunător. De exemplu, în urma unui studiu efectuat de o echipă de cercetare din Danemarca s-a constatat faptul că sportivii de elită și-au ales mai târziu specializarea și s-au antrenat mai puțin în copilărie decât sportivii semi-profesioniști. Ceea ce i-a deosebit pe sportivii de elită de ceilalți a fost intensificarea antrenamentelor lor la sfârșitul adolescenței.

Deci, poate cea mai bună cale pentru a deveni un atlet olimpic este încercarea multor hobby-uri în copilărie și concentrarea pe activitățile la care o persoană se pricepe cel mai bine mai târziu în viață.