REGIMURILE TRANZITORII ÎN MODELE DE SIMULARE DIN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
Florin RUSCĂ, Eugen ROȘCA, Mihaela POPA, Aura RUSCĂ, Mircea ROȘCA, Antonio PORUMBIȚĂ
Utilizarea modelelor de simulare discrete este extrem de utilă în evaluarea activității din terminalele de transport. Activitatea desfășurată în interiorul terminalelor de transport este o componentă importantă a lanțurilor logistice care deservesc societatea umană. Optimizarea activităților interne din terminal poate influența parametrii de calitate ai serviciului pentru tot lanțul logistic. Experții implicați în acest proces pot interveni în procesul decizional din terminalul de transport. Potrivit lui Steenken și colaboratorilor săi (2004) problemele decizionale în cazul terminalelor de transport vizează trei niveluri ierarhice: proiectarea terminalului, planificarea operativă și controlul în timp real a activității din terminal. Plecând de la primul nivel, al proiectării terminalului și ajungând la controlul în timp real a activității, utilizarea modelelor de simulare pentru a recrea și testa diferite scenarii de evoluție și de desfășurare a activității în terminal se impune ca o soluție viabilă.
Modelarea ansamblului sistemului (fluxuri de mărfuri, echipamente, procese tehnologice) se realizează cu ajutorul unui pachet software dedicat, cum ar fi ARENA ROCKWELL, cu ajutorul blocurilor funcționale. Topologia modelului trebuie dezvoltată pentru a fi in concordanță cu structura reală a terminalului pentru care se realizează analiza. Pentru un terminal maritim de containere modelul de simulare asociat este de forma celui din figura de mai jos.
Primul bloc funcțional „Vessel arrival” permite generarea entitățile de intrare care vor parcurge lanțul logic al simulării așa cum a fost el proiectat. Aceste entități generate într-o primă etapă și care reprezintă navele portcontainer din realitate sunt duplicate de un număr predefinit sau care urmează o anume funcție de repartiție pentru a putea introduce în modelul de simulare entitățile asociate pentru fiecare container în parte, care este manipulat și depozitat în terminalul de containere. Modelul astfel creat permite o evaluare a parametrilor de servire pentru fiecare echipament de manipulare din terminal, în funcție de scenariile de simulare dorite care pot reflecta realitatea sau pot fi reprezentări ale unor situații viitoare ce apar prin proiectele de dezvoltare a terminalului.
O problemă dificilă a expertului care a proiectat modelul de simulare o reprezintă regimul de funcționare. În general, în cadrul unei simulări, regimul de funcționare a echipamentelor utilizate, în acest caz a macaralelor de cheu sau a stivuitoarelor speciale pentru containere, se consideră a fi stabil și fără întreruperi. Altfel spus, valoarea funcției de fiabilitate a acestora este unu, ceea ce nu este întotdeauna în concordanță cu realitatea. Echipamentele se pot defecta și acest aspect conduce la obținerea unor rezultate care nu mai pot fi utilizate în validarea modelului de simulare.
Cercetarea realizată evidențiază modul în care modificarea regimului de funcționare a sistemului pentru care a fost construit modelul de simulare conduce la o variație a rezultatelor înregistrate, evaluând astfel gradul de încredere a acestora. Funcția de fiabilitate a echipamentelor de manipulare utilizate joacă un rol important în această cercetare prin evaluarea impactului generat. Rezultatele obținute reprezintă un ajutor esențial în proiectarea terminalelor și alegerea echipamentelor de manipulare, dar modelul de simulare poate fi utilizat în testarea unui scenariu dezvoltat pentru orice nivel decizional.
