Inițial, s-a crezut că păsările mici, precum drepnelele și rândunicile, care migrează pe distanțe lungi, pot călători până la 500 de kilometri pe zi, dar noile dovezi arată că o specie de drepnea poate parcurge o distanță mult mai mare.
Susanne Åkesson și Giuseppe Bianco, din cadrul Universității Lund din Suedia, au demonstrat că drepnelele negre (Apus apus) pot zbura în medie 570 de kilometri pe zi. Cele mai rapide drepnele pot zbura 832 de kilometri pe zi.
Drepnelele se pot hrăni cu insecte fără să aterizeze, ceea ce le permite să rămână în zbor timp de aproximativ 10 luni pe parcursul unui an.
„Sunt niște păsări foarte speciale. Datorită dimensiunii lor mici și, de asemenea, a strategiei de hrănire în zbor, ele pot genera viteze de migrare foarte mari de-a lungul timpului. Păsările comune, precum păsările limicole, rațele și păsările cântătoare, au nevoie să se hrănească la sol înainte de a zbura, dar drepnelele se pot hrăni câte puțin în fiecare zi”, a declarat Åkesson.
Åkesson și Bianco au folosit geolocalizatori pentru a urmări tiparele de migrare ale drepnelelor negre care se înmulțesc în provincia Laponia din nordul Suediei și migrează în zonele de sud ale deșertului Sahara. Drepnelele părăsesc Laponia în fiecare an la mijlocul lunii august și revin la sfârșitul lunii mai.
Cei doi cercetători au urmărit 19 drepnele toamna, când migrarea a presupus, în medie, 20 de zile de zbor și 22 de zile de repaus, și 20 de drepnele primăvara, care a implicat în medie 15 zile de zbor și cinci zile de repaus.
Primăvara „au șansa de a găsi condiții foarte bune de vânt, în special la altitudini mari”, a declarat Åkesson. De asemenea, ușurința cu care pot găsi insecte primăvara poate face o migrare mai scurtă decât călătoria din toamnă.
Analiza referitoare la condițiile meteorologice de pe parcursul rutei de migrare a arătat că păsările păreau să-și stabilească momentul plecării prin anticiparea condițiilor de vânt. „Nu este clar cum fac drepnelele acest lucru, dar studiile anterioare au arătat că păsările sunt sensibile la modificările de presiune atmosferică”, a declarat Åkesson.
„Având în vedere scăderea populațiilor de specii migratoare la nivel mondial, aceste cunoștințe pot ajuta la identificarea amenințărilor la care sunt expuse păsările în timpul migrațiilor și a impactului potențial al schimbărilor de mediu pentru aceste populații”, a declarat Christine Howard din cadrul Universității Durham din Marea Britanie.
În timp ce drepnelele negre se înmulțesc în Europa și Asia, populația studiată de către Åkesson și Bianco a provenit de la siturile de reproducere din partea nordică a Europei. „Drepnelele nordice par a fi mai rapide decât cele sudice, dar motivul pentru această diferență de viteză nu este încă cunoscut. Este posibil să aibă de-a face cu rutele de zbor și condițiile de vânt la momentul plecării, având în vedere că drepnelele nordice migrează mai târziu în sezon”, a declarat Åkesson.