Departamentul de Apărare al SUA (DoD) lucrează la fabricarea unui senzor portabil pentru a identifica utilizarea armelor nedetectabile prin radiofrecvență asupra oamenilor. Acest lucru sugerează faptul că SUA este îngrijorată de presupusele atacuri recente cu arme cu microunde, chiar dacă nici unul dintre acestea nu a fost dovedit oficial.
Astfel de atacuri au început odată cu apariția așa-numitului „sindrom Havana”, experimentat de personalul ambasadei SUA în Cuba, în anul 2017. Recent, au apărut mai multe rapoarte cu privire la presupuse atacuri asupra trupelor americane și asupra persoanelor din Washington DC. Oamenii care au raportat că au sindromul Havana au descris un sunet puternic, urmat de pierderea auzului, pierderea memoriei, greață și alte efecte. În urma scanărilor cerebrale s-a sugerat faptul că unele persoane au suferit traumatisme cerebrale.
În cadrul unui raport al Academiei Naționale de Științe din SUA, realizat în anul 2020, s-a concluzionat faptul că cea mai probabilă cauză a acestor afecțiuni a fost expunerea accidentală sau deliberată la radiațiile de radiofrecvență pulsatorii. Unii oameni sugerează faptul că adevăratul vinovat ar putea fi o formă de isterie în masă sau o posibilă otrăvire neurotoxică cauzată de pesticide.
În prezent, se pare că DoD a luat în serios această amenințare. Departamentul finanțează un proiect de dezvoltare a unui senzor pentru identificarea atacurilor cu frecvențe radio. Dispozitivul portabil va înregistra expunerea la niveluri dăunătoare de energie electromagnetică și va declanșa o alertă, similară cu detectoarele existente, care avertizează soldații americani cu privire la atacurile chimice.
Senzorul va alerta trupele să ia măsuri defensive, precum retragerea, și va ajuta la diagnosticarea leziunilor apărute în urma expunerii la radiofrecvențe. Acesta va fi sensibil la o gamă largă de frecvențe, de la aproximativ 300 MHz până la 40 GHz, corespunzând astfel cu lungimile de undă cuprinse între 1 metru și 7,5 milimetri (gamă care include și microundele).
În planul proiectului se menționează faptul că un atac suficient de puternic pentru a afecta oamenii poate, de asemenea, să perturbe și dispozitivele electronice, astfel încât senzorul va trebui să fie ecranat împotriva câmpurilor electromagnetice de intensitate ridicată. Dispozitivul nu trebuie să fie mai mare decât un încărcător de muniție (aproximativ 15 x 8 x 3 centimetri) și trebuie să fie suficient de ieftin pentru a fi comercializat pe scară largă.
James Lin din cadrul Universității din Chicago a efectuat timp de zeci de ani cercetări cu privire la efectele biologice ale frecvențelor radio și ale microundelor. El a sugerat faptul că sindromul Havana ar putea fi datorat microundelor pulsate și consideră că un senzor portabil ar putea rezolva problema.
„Cred că pentru intervalele relevante de frecvență ar putea fi utilizat un astfel dispozitiv. Există suficiente îngrijorări și interes pentru ca guvernul să dorească să exploreze și să investească în acest proiect”, a declarat Lin.
Cu toate acestea, deși un senzor ar putea să confirme că a avut loc un astfel de atac, acesta nu ar putea oferi informații cu privire la locația sursei de radiații. „Pentru o localizare mai precisă ar fi necesară utilizarea unui aparat mai mare și mai sofisticat”, a adăugat Lin.
Robert Baloh din cadrul Universității din California, Los Angeles, a declarat faptul că nu există dovezi care să confirme existența unor arme cu microunde. „Aceste incidente au toate trăsăturile caracteristice unei boli psihogene în masă”, a adăugat acesta.
Pentru Baloh, proiectul senzorului pare să valideze teoria atacului cu microunde și poate crește pur și simplu șansele ca oamenii să creadă că se confruntă cu astfel de atacuri. În loc să dezvolte un senzor, el crede că DoD ar trebui să asculte psihologii.
„Primul pas este să acceptăm că boala psihogenă în masă este o posibilă cauză și să avem implicați experți, adică oameni care înțeleg starea. În prezent, acest lucru nu se întâmplă”, a declarat acesta.
În prezent, DoD caută contractori cu care să lucreze la cerințele de proiectare pentru un astfel de senzor. Dacă va fi dezvoltat cu succes, senzorul ar putea fi comercializat pentru personalul industrial și științific care ar putea fi expus, în mod accidental, la surse de frecvență radio de mare putere.