SUA plănuiește să lanseze o rachetă nucleară pe orbită până în anul 2025, deschizând calea pentru o navigație în spațiu mult mai ușoară.
Agenția pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării (DARPA) intenționează să transforme un concept al unei rachete termice nucleare în realitate. În prezent, tehnologia nu este suficient de avansată pentru a lansa o rachetă de pe Pământ, dar aceasta ar putea propulsa o navă spațială prin spațiu pentru o perioadă îndelungată de timp. Acest lucru ar face racheta ideală pentru efectuarea de manevre prelungite pe orbită sau pentru misiuni spațiale, care necesită accelerare și decelerare.
„Atât în aer, cât și la sol și pe mare, manevrabilitatea este o capacitate critică. Propulsia termică nucleară ne va oferi acea agilitate în spațiu”, a declarat Nathan Greiner, managerul de proiect din cadrul DARPA.
Rachetele termice nucleare folosesc energia nucleară pentru a încălzi propulsoarele la temperaturi ridicate, ceea ce face ca propulsorul să se dilate și să creeze forță de tracțiune. Ideea unei astfel de propulsii a fost dezvoltată de Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, în anul 1946, precum și de Qian Xuesen din cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts în anul 1947.
Motorul va putea funcționa timp de câteva săptămâni, acesta fiind alimentat cu hidrogen.
Proiectul este parțial facilitat de un memorandum prezidențial SUA realizat în anul 2019, care a simplificat obținerea aprobărilor pentru lansările de nave spațiale care conțin material radioactiv. Pentru a putea fi compatibil regulile stabilite de memorandum, racheta va avea o sursă de energie mai puțin radioactivă decât proiectele anterioare, precum motorul nuclear dezvoltat de compania NASA pentru programul „Rocket Vehicle Application” din anii 1960, care a dezvoltat semnificativ conceptul de rachete nucleare termice, dar a nu fost niciodată testat în spațiu.
Contractele pentru proiectarea atât a unui sistem demonstrativ, cât și a unei nave spațiale operaționale complete au fost atribuite companiilor General Atomics, Blue Origin și Lockheed Martin.
Proiectul se va concentra pe lansarea de sateliți, care vor fi plasați pe orbite de până la 400.000 de kilometri deasupra Pământului, aceasta fiind o distanță mult mai mare decât cea la care se desfășoară operațiunile spațiale actuale efectuate de către navele spațiale militare. Cu ajutorul acestei tehnologii, operatorii militari vor putea transmite informații codate sau spiona sateliți după bunul plac într-o zonă de interes. De asemenea, aceasta ar putea deschide noi posibilități, precum urmărirea și identificarea sateliților stealth ai țărilor rivale.
Lansarea rachetelor nucleare vine cu propriile provocări. În anul 1983, un reactor nuclear implementat în cadrul satelitul spion sovietic Kosmos 1402 a cauzat îngrijorări majore atunci când acesta s-a defectat și a spiralat spre Pământ. Din fericire, satelitul s-a dezintegrat în atmosferă.
Pentru a reduce riscurile implicate, reactorul DARPA nu va fi activat până când acesta nu se va afla în spațiu. „Dacă reactorul nu este acționat, atunci racheta nu reprezintă decât o cantitate de uraniu slab îmbogățit, care se deplasează prin spațiu. Acesta nu are toxicitatea plutoniului, care a fost utilizat în mai multe misiuni spațiale pentru centralele radiotermice”, a declarat Laurence Williams, specialist în siguranță nucleară în cadrul Colegiului Imperial din Londra. De exemplu, roverul Perseverance al companiei NASA, care, în prezent, explorează planeta Marte, este alimentat de o sursă de energie bazată pe plutoniu-238.
Williams este de părere că ar fi necesară o analiză detaliată a siguranței înainte de orice lansare. Aceasta ar trebui să ia în considerare factori precum eșuarea rachetei la decolare sau explozia acesteia în timpul zborului.
După fondarea programului Space Force USA în anul 2019, SUA s-au concentrat din ce în ce mai mult pe extinderea capacității militare în spațiu.
Dacă proiectul DARPA va avea succes, în curând, ar putea exista o întreagă generație de nave spațiale nucleare pe orbita Pământului și nu numai. Compania NASA este de multă vreme interesată de utilizarea propulsiei termice nucleare pentru efectuarea de misiuni atât pe Marte, cât și în alte locații.