Incendiile din Australia, apărute în perioada 2019-2020, au eliberat cantități uriașe de fum în stratosferă, ceea ce a condus la înregistrarea unor niveluri record de aerosoli în emisfera sudică.
Ilan Koren din cadrul Institutului de Știință Weizmann din Israel și Eitan Hirsch din cadrul Institutului pentru Cercetări Biologice din Israel au analizat datele colectate de satelit, între anii 1981 și 2020, pentru a studia efectul pe care sezonul devastator de incendii din Australia l-a avut asupra concentrațiilor de aerosoli din stratosferă.
În timp ce aerosolii din atmosfera inferioară au o durată de viață cuprinsă între câteva minute și câteva săptămâni, cei care ajung în stratosferă pot persista luni sau ani.
Cercetătorii au analizat adâncimea optică a aerosolilor, cu ajutorul căreia se măsoară contribuția aerosolilor la cantitatea de lumină reflectată care este captată de sateliți.
Nivelurile de adâncime optică ale aerosolilor din emisfera sudică din primele luni ale anului 2020 au avut valori record, prezentând o abatere standard de trei ori mai mare decât mediile lunare, anterioare incendiilor. Aceste niveluri au fost similare cu cele cauzate de o erupție vulcanică medie.
Deși toate incendiile au fost stinse până la începutul lunii mai, cercetătorii au observat faptul că fumul stratosferic a persistat în emisfera sudică cel puțin până în iulie 2020. După această dată a devenit mai dificilă separarea semnalului provenit de la fum de alte surse.
„Efectul general al aerosolilor din stratosferă este una dintre cele mai mari incertitudini din știința climatului”, a declarat Koren.
În cazul incendiilor australiene, fumul a scăzut temperaturile de pe Pământ prin blocarea unor radiații solare, conducând la o răcire marcată pe zone oceanice în care nu au existat nori.
„Totuși, aerosolii pot produce și încălzirea stratosferei prin absorbția unei părți a radiației solare și, prin urmare, pot afecta procesele din acea zonă”, a declarat Koren.
Intensitatea și localizarea incendiilor australiene au fost foarte propice pentru injectarea fumului în stratosferă. De exemplu, incendiile au avut loc în zona sudică a planetei, fiind situate la o latitudine relativ mare, unde granița dintre atmosfera inferioară și stratosferă este mai mică (în jur de 9 kilometri), comparativ cu granița din zona tropicală (aproximativ 18 kilometri). „Atunci când granița este mai mică, norii pot pătrunde mai ușor și pot elibera fum în stratosferă”, a declarat Koren.
„Dacă schimbările climatice vor avea ca rezultat apariția mai multor incendii la latitudini mari, precum în sudul Australiei sau în partea de nord a Americii de Nord, ne putem aștepta ca aceste fenomene să devină mai frecvente”, a adăugat Koren.