Vârfurile degetelor noastre au o sensibilitate extraordinar de mare la atingere. Această caracteristică ar putea fi datorată, în mare parte, crestelor amprentelor noastre.
„Aceste creste ne ajută să obținem foarte multe informații cu privire la obiectele pe care le atingem”, a declarat Ewa Jarocka din cadrul Universității Umeå din Suedia.
„Oamenii de știință au presupus faptul că amprentele noastre ar fi putut evolua pentru a ne îmbunătăți capacitatea de a prinde obiecte. Totuși, alți cercetători au sugerat faptul că amprentele ar putea contribui la simțul tactil foarte rafinat”, a declarat Jarocka.
Deoarece modelele actuale nu pot explica nivelurile ridicate ale sensibilității pe care oamenii le-au demonstrat în studiile științifice din trecut, Jarocka și colegii ei au decis să investigheze acest lucru.
Aceștia au cerut unui grup, format din șase bărbați și șase femei, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, să se așeze confortabil pe un scaun de dentist, în timp ce degetele lor erau ținute într-o anumită poziție. Cercetătorii au atins vârfurilor degetelor acestora cu un card acoperit de o serie de conuri mici, cu vârfuri plate și cu o înălțime mai mică de jumătate de milimetru, la viteze și în direcții diferite. Între timp, aceștia au înregistrat activitatea electrică a unei singure celule nervoase folosind electrozi de wolfram, introduși într-unul dintre nervii principali din brațul fiecărui participant.
Rezultatele au permis cercetătorilor să identifice, cu exactitate, zona în care vârfurile degetelor au colectat informații, care au fost trimise mai departe către nerv. Aceste zone sensibile s-au dovedit a fi foarte mici, fiecare având o lățime de doar 0,4 milimetri.
De asemenea, aceste zone prezentau modele similare cu cele de pe vârfurile degetelor, mai exact crestele amprentelor. „Indiferent de modul în care cercetătorii au deplasat cardul degete, zonelor sensibile au rămas aceleași, sugerându-se faptul că zonele cu sensibilitate ridicată erau „ancorate într-o structură foarte stabilă” a crestelor”, a declarat Jarocka.
„Toate modelele zonelor cu lățimea de 0,4 milimetri se suprapun cu cele ale crestelor amprentelor noastre. Acest lucru oferă o explicație a sensibilității foarte ridicate regăsite în vârful degetelor. Totuși, asta nu înseamnă că amprentele nu ar putea avea și alte funcții, printre care și îmbunătățirea aderenței. Știind că un singur neuron poate fi atât de sensibil la un nivel atât de mic, putem, în cele din urmă, explica modul în care oamenii pot fi atât de sensibili la mici atingeri”, a declarat Jarocka.