Construirea, pe Lună, a unor turnuri din beton, cu înălțimi de 1 kilometru și acoperite cu panouri solare, ar putea ajuta la alimentarea unei baze umane.
Pentru mult timp, polii Lunii au fost considerați potriviți pentru crearea unei baze lunare. În cadrul ambilor poli se regăsesc regiuni luminate de Soare, aproape constant. În plus, la Polul Sud există o serie de cratere umbrite permanent care conțin gheață.
Teoretic, aceste două caracteristici ar putea furniza energia solară și apa lichidă necesară pentru construirea unei baze lunare cu echipaj uman. Cu toate acestea, suprafața luminată de Soare în permanență are doar câțiva metri pătrați. La altitudini mai mari, suprafața respectivă este mult mai mare, de ordinul sutelor de kilometri pătrați.
Sephora Ruppert și colegii acesteia din cadrul Universității Harvard au sugerat construirea unor turnuri pe Lună cu scopul de a a avea acces la lumină solară, folosind beton realizat din sol lunar. Turnurile ar putea fi realizate prin extragerea sulfului din suprafața lunară, amestecarea acestuia cu solul și încălzirea amestecului pentru a-l omogeniza.
Gravitația redusă de pe Lună ar însemna că înălțimea unor astfel de turnuri ar putea fi mai mare, datorită eliminării fenomenului de flambaj. În practică, înălțimea va fi limitată de materialele disponibile.
Echipa de cercetători a descoperit că o înălțime realistă a unui astfel de turn ar putea fi cuprinsă între 1 și 2 kilometri. Un astfel de turn ar necesita între 760 și 4100 de tone de beton, turnate în blocuri și sub forma unui iglu. Având baze mari și diametre care scad odată cu altitudinea, turnurile ar putea fi acoperite cu panouri solare care să genereze cantități mari de energie.
„De la o altitudine de 500 metri și până la 2 kilometri, am putea produce mai mulți gigawați de energie”, a declarat Ruppert.
Datorită gravitației reduse, construirea unor astfel de turnuri pe Lună ar fi mai ușoară decât pe Pământ, unde, construcția celui mai înalt turn (Burj Khalifa, Dubai – înălțime 830 de metri) a durat șase ani.