TehnoȘtiri

CERCETAREA CÂMPURILOR MAGNETICE ALE SOARELUI

Model al câmpurilor magnetice ale Soarelui. (c) NASA Goddard

O rachetă de sonoră (denumită și rachetă de cercetare), lansată în anul 2019 din zona de testare militară White Sands Missile Range, New Mexico, poate ajuta la înțelegerea diferitelor straturi ale soarelui. Cartografierea câmpurilor magnetice care controlează aceste straturi le poate permite oamenilor de știință să prezică apariția exploziilor solare care pot fi periculoase pentru sateliți și alte tehnologii de pe Pământ.

Ceea ce oamenii consideră ca fiind suprafața soarelui este, de fapt, un strat denumit fotosferă, care a fost studiat, în detaliu, timp de zeci de ani. Stratul atmosferei soarelui, care acoperă fotosfera și cromosfera, este transparent pentru ochiul liber. Acest lucru a făcut mult mai dificilă studierea straturilor Soarelui.

David McKenzie și colegii acestuia din cadrul Centrului de Zbor Spațial Marshall al NASA, Alabama, au utilizat o rachetă sonoră, denumită Chromospheric Layer Spectropolarimeter-2 (CLASP-2), pentru a măsura pentru prima dată, în detaliu, câmpurile magnetice din cromosferă. Acest lucru este important, deoarece câmpurile magnetice din acea zonă sunt strâns legate de exploziile solare și de transferul de căldură și energie.

În acest moment, erupțiile solare sunt, adesea, imposibil de prezis. „Prin vizualizarea unei imagini a soarelui putem identifica regiunile care pot provoca exploziile solare, dar nu putem prezice momentul în care acestea vor avea loc. Declanșatorul acestor explozii, oricare ar fi acesta, se află, probabil, în câmpurile magnetice din cromosferă”, a declarat McKenzie.

Cercetătorii au descoperit faptul că limitele dintre straturile soarelui sunt mai puțin netede decât se așteptau, iar puterea câmpului magnetic variază foarte mult de-a lungul acestora. McKenzie compară aceste limite cu încercarea de a discerne înălțimea unui câmp de iarbă: de la o distanță mai mare, suprafața câmpului ar putea părea netedă, dar cu cât ne apropiem mai mult, cu atât variația înălțimilor firelor individuale de iarbă devine mai clară.

De asemenea, înțelegerea acestor structuri ne-ar putea ajuta să ne dăm seama de ce partea exterioară a atmosferei soarelui, coroana, este de sute de ori mai fierbinte decât suprafața soarelui. „Suntem destul de siguri că acest fenomen se datorează câmpurilor magnetice. Cele mai mari temperaturi sunt observate în zonele în care există cele mai puternice câmpuri magnetice. Totuși, nu știm cu exactitate care este cauza acestui efect”, a declarat McKenzie.