În mod obișnuit, păianjenii produc un singur tip de pânză. Totuși, păianjenul Wendilgarda galapagensis, care trăiește exclusiv pe insula Cocos, situată la aproximativ 550 km de coasta de vest a Americii Centrale, poate produce trei tipuri diferite de pânze.
Dacă este situat deasupra solului, acest păianjen produce pânze „aeriene”, care sunt atașate de tulpini și frunze din apropiere. Dacă păianjenul este mai aproape de pământ, acesta produce pânze „de sol”, ce conțin fire lungi, fixate orizontal între ramuri și cu o serie de fire verticale ancorate în sol. În cele din urmă, în cazul în care există bazine de apă, acest păianjen poate produce pânze „de apă”, care se aseamănă cu pânzele de sol, dar care au firele verticale atașate pe suprafața apei.
Darko Cotoras din cadrul Academiei de Științe din California, San Francisco și-a pus întrebarea dacă această flexibilitate în construcția pânzelor indică faptul că păianjenul este supus speciației, acesta împărțindu-se în trei specii distincte, fiecare cu comportamente unice și cu surse diferite de hrană. În acest sens, Cotoras și colegii acestuia au efectuat analize genomice asupra unui grup de 142 de păianjeni.
Spre surprinderea echipei de cercetători, rezultatele analizelor au arătat faptul că toți păianjenii aparțineau aceleiași specii. Aceasta înseamnă că păianjenii nu s-au diversificat genetic de la sosirea acestora pe insula vulcanică, prin intermediul curenților de aer, care s-a format în urmă cu două milioane de ani.
După aceea, cercetătorii au marcat păianjenii ce aveau dimensiuni de aproximativ doi milimetri cu picături de lac de unghii și i-au mutat în diferite locații de pe insulă pentru a le urmări comportamentul. Spre exemplu, aceștia au amplasat păianjenii care construiau pânze pentru apă într-o zonă îndepărtată de sursele de apă, în apropierea unor tufișuri. Din nou, cercetătorii au fost surprinși să constate că păianjenii au construit, adesea, o pânză cu arhitectura potrivită noii locații.
„În comparație cu alți păianjeni, acest nivel de diferențiere individuală, în termeni de arhitectură, comportament de construcție și microhabitat este de neegalat. Probabil, specia a dezvoltat o astfel de flexibilitate pentru a-i ajuta să prospere pe o insulă atât de mică și izolată. Se pare că aceștia își adaptează comportamentul pentru a îndeplini mai multe roluri”, a declarat Cotoras.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că păianjenilor agreează ideea de a fi mutați. În cadrul experimentului, Cotoras a descoperit că, atunci când unii păianjeni au fost mutați într-un nou microhabitat, aceștia s-au deplasat imediat către microhabitatul pe care îl ocupaseră înainte de experiment.
„În mod asemănător oamenilor, aceștia ar putea avea preferințe intrinseci, și, poate, și un tip preferat de pânză”, a adăugat Cotoras.