Cea mai răspândită metodă de menținere a dăunătorilor la distanță este prin intervenție chimică. Create cu scopul final de a ucide dăunătorii invadatori, există multe ramuri diferite de toxine utilizate în cadrul culturilor. În prezent, peste 1.000 de pesticide sunt folosite, în întreaga lume, pentru a preveni deteriorarea culturilor, fiecare dintre acestea având proprietăți variate și efecte toxice diferite.
Majoritatea insecticidelor sunt fabricate chimic și afectează sistemul nervos al unei specii de insecte dăunătoare. În prezent, majoritatea pesticidelor folosite afectează modul de funcționare al neuronilor insectelor, prin schimbarea echilibrului de sodiu și potasiu dintre celulele nervoase. Acestea fie împiedică generarea unui semnal, fie suprastimulează nervii, astfel încât aceștia să se blocheze. Oricare dintre aceste defecțiuni ale sistemului nervos va paraliza și apoi va ucide dăunătorul.
Utilizarea pesticidelor este un subiect controversat, sănătatea umană fiind o problemă majoră. În cantități mai mari, pesticidele pot provoca probleme grave de sănătate sau pot fi chiar fatale pentru o persoană care este expusă. Din acest motiv, fermierii trebuie să poarte echipament de protecție atunci când aceștia pulverizează culturile cu pesticide. Cu toate acestea, în trecut, pesticidele au cauzat probleme, la scală largă, în ceea ce privește ecosistemul înconjurător. Primul pesticid sintetic modern, produs în anii 1940, dicloro-difenil-tricloroetanul (DDT), este cunoscut ca fiind cea mai mare greșeală din istoria combaterii dăunătorilor agricoli.
Creat pentru a combate bolile transmise de dăunători, precum malaria și tifosul, utilizarea DDT a devenit, rapid, un pericol pentru sănătate. Atunci când o persoană este expusă la doze mari, aceasta poate avea diferite simptome, precum vărsături, tremurături și chiar convulsii. Deși foarte eficient ca pesticid, DDT-ul avea o mare problemă, și anume bioacumularea. Dacă un animal, precum o pasăre, consumă dăunătorul ucis de DDT, acesta va acumula substanța în corpul său conducând, astfel, la o serie de probleme de sănătate. Aceste probleme includeau subțierea cojilor ouălor păsărilor până la un nivel la care acestea se spărgeau în timpul incubației, distrugându-se populația. Ca urmare a pericolelor pentru sănătate atât pentru oameni, cât și pentru animalele sălbatice, în anul 1984, DDT a fost interzis în Marea Britanie. Totuși, în prezent, unele țări îl folosesc în continuare.
În prezent, alimentele recoltate care au fost tratate cu pesticide sunt clătite și curățate înainte de a ajunge la raft. De asemenea, se efectuează testarea regulată a reziduurilor de pesticide, pentru a determina dacă substanțele chimice rămase sunt la un nivel suficient de scăzut și sigur pentru consum.
Efectul asupra albinelor
Albinele reprezintă coloana vertebrală a ecosistemului și sunt vitale pentru recoltarea cu succes a unor culturi. În calitate de polenizatori, albinele fac o muncă gratuită pentru fermieri. Peste o treime din alimentele consumate, la nivel global, depind de polenizarea albinelor. Cu toate acestea, albinele sunt puse în pericol de o serie de insecticide, denumite neonicotinoizi. Această substanță chimică sintetică este foarte eficientă în distrugerea dăunătorilor. Cu toate acestea, pesticidul poate afecta și albinele.
Neonicotinoizii acționează prin compromiterea sistemului nervos al insectelor și, în cele din urmă, prin uciderea lor. De asemenea, substanțele chimice persistă pe polenul plantelor, ajungând astfel și în corpul albinelor. În plus, în cadrul studiilor s-a arătat faptul că o apropiere de neonicotinoizi poate perturba capacitatea unei albine de a naviga și de a se reproduce.
Începând cu anul 2013, utilizarea neonicotinoizilor a fost interzisă, parțial, în toate țările membre ale Uniunii Europene și, începând din anul 2018, interdicția s-a extins, aceasta nemaiputând fi utilizată în spații deschise. Cu toate acestea, unele țări, precum SUA, nu au adoptat aceeași interdicție asupra insecticidului controversat. Totuși, Agenția pentru Protecția Mediului insistă asupra implementării măsurilor de gestionare a riscurilor.