O posibilă explicație este aceea că preferințele oamenilor din prezent, în ceea ce privește culorile, au legătură strămoșii noștri, care le asociau cu supraviețuirea, siguranța și sănătatea. În rândul adulților, nuanțele albăstrui tind să fie mai populare decât cele maronii gălbui, ceea ce s-ar putea datora faptului că albastrul este asociat cu apa și cerul senin, în timp ce culorile galben și maro reflectă boli, deșeuri umane și degradare.
În concordanță cu această idee evolutivă, la o vârstă de doar câteva luni, bebelușii sunt pretențioși în privința culorilor, preferând să privească culori mai strălucitoare, precum albastru și roșu, mai degrabă decât cele mai plictisitoare, cum ar fi maro.
Cu toate acestea, experiențele noastre de viață și cultura în care creștem vor juca, de asemenea, un rol important în preferințele noastre de culoare. De exemplu, există dovezi a faptului că reacțiile noastre emoționale la obiecte și simboluri ne pot influența preferințele – de exemplu, culoarea echipei favorite de fotbal sau o piesă vestimentară preferată.
S-ar putea să ne placă și anumite culori datorită conotațiilor lor emoționale. De exemplu, galbenul este adesea considerat ca fiind o culoare „fericită”, în timp ce culorile mai închise pot fi mai blânde și mai reflexive.
De asemenea, există asocieri între preferințele de culoare și gen, în special în rândul copiilor. De exemplu, deja la vârsta de 2,5 ani, fetele din culturile occidentale par să aibă o preferință pentru obiectele roz, în timp ce băieții tind să evite rozul. Originea acestor diferențe de gen sunt complexe (probabil reflectând o combinație de factori biologici și culturali) și sunt încă în dezbatere.
Așadar, există o mulțime de factori în joc și este puțin probabil să existe o singură explicație a motivului pentru care oamenii preferă anumite culori.