TehnoȘtiri

DEZASTRUL CLIMATIC CARE A PUS CAPĂT CIVILIZAȚIEI HARAPPA

Sit arheologic al Civilizatiei Harappa, Pakistan. (c) Suzuki Kaku/Alamy

Chiar și pentru o civilizație antică, la fel de avansată ca Harappa, o a doua secetă masivă a fost probabil crucială pentru existența acesteia. O dublă catastrofă climatică poate reprezenta factorul care a determinat diminuarea populației acestei societatăți antice și, în cele din urmă, dispariția ei.

Civilizația Harappa a apărut în Valea Indusului, între nord-estul Afganistanului și nord-vestul Indiei, în urmă cu aproximativ 5200 de ani, atingând populația maximă în jurul anului 2600 î.Hr. Nu se cunosc foarte multe informații despre această civilizație deoarece scripturile acestora sunt încă nedescifrabile. Cu toate acestea, rămășițele arheologice dezvăluie istoria unui popor sofisticat, cu foarte bune abilități în metalurgie, comerț, planificare urbană și controlul apei. Orașele lor uriașe, care includ sisteme complexe de canalizare, rezervoare și băi publice, au fost, pentru o perioadă lungă de timp, mai avansate decât Imperiul Roman.

Dar în anul 1900 î.Hr., societatea lor părea să se afle într-un declin, iar în jurul anului 1300 î.Hr. civilizația Harappa a dispărut.

Au fost prezentate mai multe idei pentru a explica decăderea acestei civilizații, inclusiv războaiele și schimbările climatice. O ipoteză recentă, asociază dispariția civilizația cu un eveniment climatic, și anume o secetă majoră, în urmă cu aproximativ 4200 de ani, în emisfera nordică. Acest eveniment a fost declarat recent ca fiind începutul perioadei Meghalayan din epoca Holocenului. Se crede că o serie de evenimente au perturbat sistemele climatice din întreaga lume, inclusiv precipitațiile musonice de vară de care depindea civilizația Harappa.

Nick Scroxton și colegii săi, din cadrul University College Dublin, contestă acum această idee, după ce au analizat 10 înregistrări paleoclimatice raportate recent. Datele acestora provin, în principal, din stalagmite situate în peșterile din zona Oceanului Indian, inclusiv în Madagascar și din cadrul unor sedimente din Marea Arabiei. Împreună, acestea oferă o viziune, specifică regiunii, asupra evoluției climei, în timpul ascendenței și descendenței civilizației Harappa.

Scroxton și echipa sa au descoperit dovezi ale unei secete relativ bruște, care a început în urmă cu aproximativ 4260 de ani. Totuși, în loc să fie afectată de musonii de vară, analiza sugerează faptul că Harappa s-a confruntat cu o scădere accentuată a ninsorilor din nordul civilizației.

„Cu siguranță această civilizație a avut de suferit”, a declarat Scroxton. Dar acesta nu a fost sfârșitul civilizației Harappa. Descoperirile arheologice sugerează că aceasta și-a abandonat marile orașe din valea Indusului și au continuat să trăiască în sud, în jurul regiunii Gujaratului.

De asemenea, dovezile botanice sugerează că Harappa a trecut de la culturile de iarnă, precum orz și grâu, la cele precum meiul care favorizează condițiile de ploaie de vară. „Deși politica lor s-a schimbat, culturile de alimente au mai avut același succes, orașele erau într-o continuă schimbare, populația civilizației Harappa s-au adaptat ”, a adăugat Scoxton.

Însă, cu aproximativ 300 de ani mai târziu, atunci când ninsorile din timpul iernii începuseră să revină în partea de nord, în celelalte regiuni ale civilizației aveau parte de o secetă tropicală. Aceasta a fost o reducere treptată a ploilor musonice de vară de-a lungul mai multor secole. Scroxton și colegii săi susțin că cea de-a doua secetă a transformat civilizația avansată Harappa într-o societate rurală, agrară, care în cele din urmă a dispărut.

Peter Clift din cadrul Universității de Stat din Louisiana consideră faptul că aceste concluzii sunt plauzibile și se potrivesc cu alte înregistrări istorice din Rajasthan și delta râului Indus. El este puțin îngrijorat de faptul că studiul se bazează în mare parte pe datele obținute din analiza stalagmitelor,dar, cu toate acestea, ale date din China, obținute în același mod, s-au dovedit a fi de încredere.

Julien Emile-Geay, din cadrul Universității din California de Sud, consideră că studiul oferă un argument bine construit și adaugă o viziune mai rafinată asupra schimbărilor climatice din acel moment.