Atunci când o pasăre infectată cu malarie este mușcată de țânțari, în decurs de 3 ore, primele insecte care se hrănesc ajung să transporte mai puțini paraziți de malarie decât cei care se hrănesc mai târziu. În urma acestei observații, se speculează faptul că același lucru se poate aplica și atunci când persoanele infectate sunt mușcate.
Malaria este cauzată de microbi care fac parte din grupul Plasmodium. Aceasta poate provoca febră și vărsături și, în cazuri extreme, poate fi fatală: boala a ucis aproape 400.000 de persoane doar în anul 2018.
Malaria se răspândește de obicei atunci când țânțarii consumă sângele unei persoane infectate. Acest lucru se datorează faptului că paraziții Plasmodium se află în sângele digerat, aceștia putând fi transferați către o persoană neinfectată pe care țânțarul o mușcă.
Cu toate acestea, unele mușcături de țânțar par a fi mai susceptibile la a produce o infecție decât altele, a declarat Romain Pigeault din cadrul Universității din Lausanne din Elveția.
Pentru a investiga această teorie, Pigeault și colegii acestuia au expus picioarele unor canari atlantici, infectați cu malarie (Serinus canaria) la 100 de țânțari Culex pipiens, timp de 3 ore. De fiecare dată când un țânțar s-a hrănit din piciorul unei păsări, cercetătorii au capturat insecta și apoi fie au înghețat-o imediat în azot lichid, fie au ținut-o în viață, izolată, timp de o săptămână. După aceea, oamenii de știință au disecat tractul digestiv al fiecărui țânțar pentru a cuantifica încărcăturile de paraziți.
Între timp, păsările au fost tratate și eliberate în voliere mari, unde „duc o viață foarte bună”, a declarat Pigeault.
Cercetătorii au descoperit un număr similar de paraziți Plasmodium în cazul tuturor țânțarilor care au fost înghețați imediat. Cu alte cuvinte, indiferent dacă un țânțar a mușcat un canar infectat după 5 minute sau 175 de minute, în intervalul de timp de 3 ore, aceștia au prezentat un număr similar de paraziți cauzatori de malarie.
Cu toate acestea, atunci când Pigeault și colegii săi au disecat țânțarii care au fost izolați timp de o săptămână, aceștia au descoperit diferențe dramatice. Țânțarii care au mușcat mai târziu, spre sfârșitul intervalului de 3 ore, au prezentat în organism mai multe ouă de paraziți decât țânțarii care au mușcat la începutul intervalului de timp. Acest lucru sugerează faptul că țânțarii care mușcă un organism infectat, după o perioadă mai mare de timp, sunt mai predispuși să răspândească malaria în rândul persoanelor neinfectate.
Deși studiul a fost realizat pe canari, un fenomen similar ar putea apărea și în cazul oamenilor, a declarat Pigeault.
„Un număr mare de țânțari, care mușcă același individ, poate conduce la o rată mai ridicată de infectare în cazul țânțarilor care mușcă după mai mult timp, așadar este foarte important să reducem numărul de mușcături ale țânțarilor”, a adăugat Pigeault.
Întrucât Plasmodium se reproduce în tractul digestiv al țânțarilor, țânțarii care mușcă mai târziu ar putea oferi un mediu mai favorabil reproducerii paraziților, deși nu este complet clar de ce are loc acest fenomen.
O teorie pe care echipa o are în acest sens este aceea că atunci când o ființă, în acest caz un canar, este mușcată de un țânțar, sistemul imunitar al gazdei răspunde într-un mod care stimulează cumva paraziții Plasmodium, prezenți în sângele său. Atunci când un alt țânțar mușcă ființa, acesta preia acești paraziți stimulați, care prezintă o capabilitate mai mare de dezvoltare și de reproducere în corpul țânțarului.
Cu toate acestea, păsările nu au prezentat reacții vizibile de stres la mușcături în timpul studiului, nefiind clară existența unui răspuns imun semnificativ, care ar putea aduce cumva beneficii paraziților Plasmodium, a declarat Pigeault,
Rezultatele ar putea arăta un tip de adaptare evolutivă în ceea ce privește parazitul. Acesta ar putea să răspundă semnalelor cu privire la existența unei mulțimi de țânțari în mediu, prin creșterea ratei de reproducere, deoarece acest lucru ar putea asigura supraviețuirea și reproducerea parazitului, a declarat Pigeault.