Alegerea dintre a face sport în aer liber sau a rămâne pe canapea poate fi dificilă, dar se pare că ochii pot dezvălui anumite decizii înainte de a le realiza.
Când realizăm o activitate care necesită efort fizic, pupilele se pot dilata, activitatea cerebrală intensificându-se în cortexul prefrontal, care are rol în cogniție. De asemenea, se pare că aceste două reacții pot ghida deciziile cu privire la activitățile care încă nu au fost desfășurate.
Pentru a investiga această idee, Irma Kurniawan și colegii săi, din cadrul Universității Zurich din Elveția, au studiat 49 de persoane, prin chestionarea acestora în ceea ce privește alegerea a diferite sarcini, care variau în funcție de nivelul de efort.
În primă fază, cercetătorii au studiat participanții la studiu prin contracții ale pumnilor, utilizând un dispozitiv portabil, cu diferite grade de dificultate. Ulterior, fiecare persoană a fost plasată într-un scaner RMN pentru a le înregistra activitatea creierului, în timp ce un dispozitiv de urmărire a ochilor a monitorizat dimensiunea pupilei.
În timp ce se aflau pe în interiorul RMN-ului, participanții au fost rugați să aleagă între a realiza contracții mai extenuante sau mai ușoare ale mâinilor. Participanții care au ales exercițiile mai dificile au fost recompensați cu o sumă de bani mai mare, în numerar. Exercițiile în aer liber, cu o durată de până la 60 de minute, participanții au finalizat o selecție aleatorie a contracțiilor unei mâini, alegându-și singuri nivelurile de efort.
Pe măsură ce participanții luau deciziile, în interiorul RMN-ului, echipa de cercetători a observat modificări ale dimensiunii pupilelor și ale activității cortexului prefrontal. Deoarece aceste schimbări au avut loc înainte de a face exercițiile, sugerează faptul că cercetătorii puteau anticipa efortul necesar pentru îndeplinirea unei anumte activități.
Mai mult, dacă cineva a ales cea mai dificilă activitate, acest lucru a fost dezvăluit prin dilatarea specifică a pupilelor și tiparelor de activitate cerebrală. Echipa sugerează că aceste semnale influențează rezultatul deciziilor oamenilor, ajutând la prezicerea cantității de energie necesară, acest lucru dezvăluind dacă participanții ar fi ales un exercițiu cu o sarcină de efort mai mare.
„Este o propunere foarte interesantă. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că dimensiunea pupilei și activitatea cortexului prefrontal reflectă diferite lucruri. Rezultatele obținute au fost corelate cu diferite aspecte ale cunoașterii, fie efort, fie surprindere, fie dificultate, deci nu este un lucru unitar”, a declarat Tobias Hauser din cadrul Colegiului Universitar din Londra.
În ceea ce privește dilatarea pupilei și activitatea cortexului prefrontal, acestea au într-adevăr un rol în luarea deciziilor oamenilor cu privire la necesarul de efort pentru o activitate viitore. Hauser susține faptul că „este puțin probabil, dar merită dezvoltat acest studiu”. Studiile ulterioare ar trebui să stabilească dacă acești doi factori afectează comportamentul oamenilor în mod direct și dacă ar putea acționa diferit la persoanele cu o motivație scăzută. Dacă acest lucru este valabil, Hauser crede că „aceste rezultate ale studiului reprezintă o nouă perspectivă interesantă asupra efortului și luării deciziilor, care ar putea parțial reformula ceea ce se cunoaște despre rolul pupilei și cortexului prefrontal”.