Odată cu scăderea temperaturilor în emisfera nordică, cercetătorii avertizează că focarele de COVID-19 se vor agrava, mai ales în regiunile în care răspândirea virusului nu este sub control.
„Acest virus va avea o perioadă de evoluție în sezonul rece”, a declarat David Relman, microbiolog în cadrul Universității Stanford, din California. „Vor fi câteva luni destul de dificile”.
Rata de infectare a virusurilor respiratorii, precum gripa și unele tipuri de coronavirus, se află în creștere iarna și în scădere vara. Cercetătorii sunt de părere că nu se poate determina încă, dacă SARS-CoV-2 va deveni un virus sezonier. Cu toate acestea, dovezile din ce în ce mai multe sugerează faptul că schimbările sezoniere vor contribui la creșterea focarelor de infecție pe durata iernii, dat fiind modul de răspândire al virusului și comportamentul persoanelor în lunile mai reci.
Oamenii vor interacționa mai des în spațiile închise, în locuri cu ventilație slabă, ceea ce va presupune creșterea riscul de transmitere a virusului, a declarat Mauricio Santillana, matematician în cadrul Școlii de Medicină Harvard din Boston, Massachusetts, care realizează modele de răspândire a bolilor.
Chiar și în cazul unei schimbări mici de temperatură, principalul factor de răspândire al virusului va fi numărul mare de persoane, care sunt încă susceptibile la contractarea infecției, a declarat Rachel Baker, epidemiolog în cadrul Universității Princeton din New Jersey.
„Cei mai importanți factori care vor afecta dimensiunea focarelor vor fi măsurile de prevenție, precum distanțarea socială și purtarea măștilor de protecție”, a declarat Baker.
Datele actuale
Tendințele actuale, în ceea ce privește evoluția virusurilor, în funcție de sezon au la bază mai mulți factori, inclusiv comportamentul oamenilor și proprietățile virusului (unele virusuri nu prosperă în condiții de umiditate și temperaturi ridicate).
Experimentele efectuate în laborator evidențiază faptul că SARS-CoV-2 prosperă în condiții de lumină, temperatură și umiditate scăzute. De exemplu, radiațiile ultraviolete artificiale pot inactiva particulele SARS-CoV-2 de pe suprafețe, în special la temperaturi de aproximativ 40 °C. De asemenea, virusul se degradează mai repede pe suprafețe în medii cu umiditate și temperaturi mai ridicate. „Iarna, temperaturile din locuințele oamenilor se situează în jurul valorii de 20 °C. Deseori, aerul are o umiditate foarte scăzută și nu este foarte bine ventilat”, a declarat Dylan Morris, biolog matematic în cadrul Universității Princeton. „Condițiile prezente în locuințe, în perioada sezonului rece, sunt destul de favorabile pentru virusuri.”
Pentru a evalua dacă infecțiile cu un anumit virus cresc sau scad odată cu schimbarea anotimpului, cercetătorii studiază, de obicei, răspândirea acestuia într-o anumită locație, de mai multe ori pe an, în decursul a mai mulți ani. Totuși, în acest caz, cercetătorii nu dispun de acest timp. Aceștia au încercat să studieze transmiterea sezonieră a virusului SARS-CoV-2, analizând ratele de infectare în diferite zone, din întreaga lume.
În cadrul unui studiu, publicat în data de 13 octombrie 2020, a fost analizată creșterea numărului de infectări cu SARS-CoV-2 în primele patru luni ale pandemiei, înainte ca majoritatea țărilor să introducă măsuri de prevenție. În urma acestuia, s-a constatat faptul că infecțiile au crescut cel mai rapid în zonele cu lumină UV scăzută. De asemenea, s-a prezis faptul că, fără a avea loc intervenții, numărul de cazuri va scădea în perioada verii și va atinge valoarea de vârf în sezonul rece. În timpul iernii, „riscul de infectare crește, însă poate scădea drastic printr-un comportament adecvat”, a declarat Cory Merow, ecologist în cadrul Universității Connecticut din Storrs și coautor al studiului.
Cu toate acestea, Francois Cohen, economist de mediu în cadrul Universității din Barcelona, Spania, este de părere că testarea a fost destul de limitată la începutul pandemiei și continuă să nu fie o soluție viabilă, astfel încât este imposibil să se determine momentan impactul scăderii temperaturilor asupra răspândirii virusului.
Baker a încercat să studieze efectul climei asupra modelului sezonier de răspândire al virusului în timpul pandemiei, utilizând date cu privire la sensibilitatea la umiditate a unui alt tip de coronavirus. Aceasta și colegii săi au realizat un model de creștere și scădere a ratei de infectare, pe o durată de timp mai îndelungată, în cazul orașului New York, luând în calcul sau nu efectul climatic și simulând diferite de măsuri de prevenție. Aceștia au descoperit faptul că un efect climatic de proporții mici poate conduce la apariția unor focare substanțiale, atunci când se trece de la un anotimp la un altul, dacă măsurile de prevenție reușesc doar să controleze virusul, nu să îl combată. Echipa a publicat rezultatele obținute pe serverul „medRxiv”, în data de 10 septembrie 2020. Autorii sugerează faptul că sunt necesare măsuri mai stricte de control în perioada iernii, pentru a reduce riscul de apariție a focarelor.
Ce se va întâmpla în viitor
Kathleen O’Reilly, epidemiolog matematic în cadrul Colegiul de Sănătate publică și Medicină Tropicală, din Londra, a declarat următoarele: „Gripa există de sute de ani, însă până în prezent, nu a fost înțeles mecanismul care conduce la creșterea numărului de infectări, în sezonul rece.”
Chiar dacă cercetătorii ar dispune de date viabile cu privire la virusul SARS-CoV-2, este încă prea devreme pentru a determina comportamentul virusului, în cazul schimbărilor climatice, deoarece populația încă este susceptibilă la infectare, a adăugat Relman.
Totuși, o dată cu trecerea timpului, efectele sezoniere ar putea juca un rol mai important, deoarece din ce în ce mai multe persoane vor dobândi imunitate la virus. Acest lucru ar putea dura până la cinci ani, dacă organismul și-ar crea singur anticorpii în urma infectării sau mai puțin dacă oamenii ar fi vaccinați, a declarat Baker.
Cu toate acestea determinarea unui model, în ceea ce privește modul de dezvoltare al virusului, depinde de mai mulți factori necunoscuți, precum durata imunității, durata recuperării și probabilitatea reinfectării, a declarat Colin Carlson, biolog în cadrul Universității Georgetown, din Washington DC.