TehnoȘtiri

DETERMINAREA VÂRSTEI ELEFANȚILOR

(c) Steve Bloom Images / Alamy

În prezent, vârsta elefanților africani sau asiatici poate fi estimată cu o precizie ridicată, prin intermediul analizării modelelor de modificări chimice ale ADN-ului celulelor sanguine. Aceeași abordare funcționează și în cazul altor animale, inclusiv balenele Beluga, și ar putea contribui la eforturile de conservare.

Steve Horvath din cadrul Universității din California, Los Angeles, a declarat următoarele: „Elefanții sunt foarte interesanți deoarece au o viață foarte lungă și sunt rezistenți la cancer, însă este foarte dificilă estimarea vârstei acestora”.

Femelele pot trăi până la 75 de ani, iar masculii până la 65 de ani. Vârstele elefanților sălbatici sunt adesea estimate cu aproximație, în funcție de genul și de dimensiunea acestora.

Au existat încercări de a dezvolta mai multe metode științifice bazate pe înălțimea umerilor, dimensiunea colților și chiar diametrul excrementelor. Cea mai exacta metodă implică examinarea dinților, însă acest lucru nu se poate face în cazul elefanților sălbatici vii.

În anul 2011, Horvath a dezvoltat o modalitate de estimare a vârstei biologice a oamenilor, pe baza observării modelelor de metilare a ADN-ul din interiorul celulelor. Aceste modele se schimbă în timp, pe măsură ce activitatea genelor se modifică. „Încă mă surprinde faptul că acest lucru este chiar posibil”, a menționat Horvath.

De asemenea, această abordare poate estima cu precizie vârsta a mai multor animale, inclusiv a câinilor, porcilor și șoarecilor, desi în cazul diavolilor tasmanieni nu se dovedește a fi la fel de exactă.

Echipa sa de cercetare a dezvoltat „ceasuri de determinare a vârstei” pentru elefanți, pe baza a 140 de probe de sânge prelevate de la elefanții aflați în grădinile zoologice din SUA și Canada, a căror vârstă este cunoscută. Metoda are o exactitate de 97%, a declarat Horvath.

„Consider că această metodă este o tehnică incredibilă”, a afirmat Phyllis Lee din cadrul Universității din Stirling, Marea Britanie, care studiază elefanții sălbatici și a ajutat la rafinarea metodei bazată pe studierea dinților.

Aceasta consideră faptul că metoda respectivă va fi de mai mare folos biologilor care studiază îmbătrânirea, decât conservatorilor. „Cunoașterea structurii de vârstă a populațiilor este fantastică, însă nu și dacă trebuie să prelevați sângele animalelor”, a declarant aceasta.

Lee susține faptul că metoda va fi mai utilă dacă poate fi adaptată, pentru a lucra asupra celulelor prelevate din mostre de excremente, decât din cele de sânge. Acest lucru ar putea fi realizabil, a menționat Horvath.

Pentru estimarea vârstei balenelor Beluga, echipa sa de cercetare a analizat mostre de piele, care pot fi obținute, în cazul balenelor vii, utilizând o săgeată de biopsie.