Potrivit unei analize a impactului poluării spălării hainelor, în ultimele șapte decenii, milioane de tone de microparticule de plastic au ajuns din îmbrăcăminte în mediul înconjurător. Între anii 1950 și 2016, aproximativ 5,6 milioane de tone de astfel de particule au poluat apa și mediul terestru, jumătate dintre acestea fiind eliberate în ultimul deceniu.
„Cantitatea de microfibre care a ajuns în ocean este echivalentă cu aproximativ 7 miliarde de veste de lână”, a declarat Jenna Gavigan din cadrul Universității din California, Santa Barbara Cantități similare au ajuns în mediul terestru, o mare parte din acestea direct pe terenurile agricole.
Microfibrele, microparticule de plastic sub forma unor fire, provin din haine spălate, în special din țesături sintetice, cum ar fi poliester și nailon. Cercetătorii abia încep să descopere ce efecte ar putea avea aceste particule asupra ecosistemelor. Acestea pot fi ingerate de organisme marine mici, cum ar fi planctonul, și își pot croi drum prin lanțul trofic.
Gavigan susține că, în general, microparticulele de plastic sunt cunoscute pentru absorbția toxinelor, și sunt capabile să transporte o varietate de substanțe chimice în tractul digestiv al unui animal, dintre care unele pot fi dăunătoare. Se crede că particulele în sine provoacă daune fizice, odată ingerate de către animale. Nu știm încă cât de nocive ar putea fi aceste mici fibre de plastic pentru oameni.
Pentru a estima câte dintre aceste particule ar fi putut fi emise în mediu, Gavigan și colegii ei au colectat date din diferite surse. Echipa a luat în considerare producția globală de îmbrăcăminte, precum și modul în care oamenii își folosesc hainele, și au estimat modul în care fibrele sunt eliberate din haine atunci când sunt spălate și cum sunt tratate apele reziduale.
„În fiecare an, aproximativ 360.000 de tone dintre aceste microfibre sunt eliberate în mediu. Acestea sunt cantități foarte mari de materiale și vor avea o durată de viață foarte lungă”, a declarat Steve Ormerod din cadrul Universității Cardiff, Marea Britanie, care nu a fost implicat în cercetare.
De asemenea, echipa a constatat că aproximativ 90% din cantitatea totală de microfibre eliberate sunt reținute în materialul rezidual după tratarea apelor uzate. Acest material rezidual este adesea utilizat pe terenurile agricole ca îngrășământ, spune Gavigan. Nu este clar ce efect ar putea avea aceste fibre asupra culturilor agricole.
Cumpărarea îmbrăcămintei din fibre naturale, cum ar fi bumbacul și lâna, nu este neapărat o soluție, unele dintre aceste țesături fiind tratate cu substanțe chimice care conțin microparticule de plastic. În schimb, Gavigan speră că utilizarea sporită a filtrelor mașinilor de spălat ar putea capta microfibrele eliberate de haine. „Încerc personal să-mi spăl hainele mai puțin”, a declarat ea.
Îmbrăcămintea este doar o sursă a acestor particule. „Microfibrele sunt doar o parte a spectrului microplastic”, spune Ormerod. De asemene, microparticulele de plastic pot fi eliberate ca urmare a defectării unor materiale plastice mai mari, anvelopelor sau vopselei de drum, spune el. El a mai declarat că: „În cele din urmă, unul dintre cele mai importante obiective pentru noi toți este să reducem impactul asupra mediului, consumând mai puțin”.