Timpul poate părea uneori mai lent decât este, din cauza faptului că o parte din creierul nostru devine obosită.
Masamichi Hayashi din cadrul Universității Osaka, din Japonia, a declarat următoarele: „S-ar putea să fi experimentat această senzație după ce ai ascultat o melodie cu un tempo rapid. Următoarea melodie cu un ritm ușor, mai lent se va simți și mai încet”.
Utilizând o metodă similară de manipulare, Hayashi și colegii săi au vrut să stabilească dacă există o bază neuronală pentru simțul nostru subiectiv al timpului. Aceștia și-au concentrat eforturile asupra girusului supramarginal al creierului (SMG) după ce au citit rapoarte cu privire la modul în care persoanele cu leziuni, în acea parte a creierului, au avut o percepție diferită asupra timpului.
Cercetătorii au scanat creierele a 20 de persoane, cu o vârstă medie de 21 de ani, în timp ce li s-a arătat o succesiune rapidă de cercuri gri pe un ecran. Cercurile au fost utilizate pentru a manipula simțul participanților asupra timpului. Unii participanți au observat fiecare cerc doar pentru 250 de milisecunde, în timp ce alții le-au observat pentru 750 de milisecunde.
Ulterior, fiecărei persoane i s-a arătat un alt cerc gri, urmat de un sunet puternic timp de 500 ms. Aceste cercuri au apărut pentru 350, 450, 550 sau 650 ms, iar apoi participanții au fost rugați să analizeze dacă această perioadă de timp respectivă a fost mai scurtă sau mai lungă decât bip-ul.
Participanții care au observat inițial cercurile gri pentru 250 ms au supraestimat cât timp a fost prezent noul cerc pe ecran, în timp ce celălalt grup a subestimat.
Aceste descoperiri s-au reflectat în scanările cerebrale, care au dezvăluit faptul că participanții care au raportat distorsiuni mai mari de timp au avut o reducere mai mare a activității SMG. Hayashi speculează că acest lucru se datorează faptului că prima fază a experimentului a obosit neuronii sensibili la timp din SMG, făcându-i mai puțin susceptibili de a se declanșa pe măsură ce au fost supuși la stimuli repetați.
Hayashi a menșionat faptul că nu este sigur de ce unii oameni au raportat distorsiuni de timp mai mari decât alții. „Dar cred că are sens atunci când crezi că unii oameni sunt foarte buni la sincronizare, în timp ce alții nu”, a declarat acesta.
Dean Buonomano din cadrul Universității din California a declarat următoarele: „Acest studiu oferă unele dintre cele mai bune dovezi de până acum ale unei anumite zone cerebrale, care este implicată în percepția subiectivă a timpului”.