Susținătorii inițiativei de construire a unui zid de copaci spun că va fi o nouă minune a lumii. A fost acceptat un plan, lansat în urmă cu 13 ani, de către 11 țări, pentru construirea unui zid din copaci, cu o lungime de 8000 de kilometri și cu o lățime de 15 kilometri, care se întinde pe lățimea Africii, pentru a împiedica extinderea deșerturilor și pentru a le oferi oamenilor mijloacele necesare de trai. A funcționat până acum?
Prima actualizare complexă a stării Marelui Zid Verde, lansată la data de 07.09.2020, prezintă o imagine mixtă a eforturilor de reîmpădurire a terenurilor degradate și aducerea acestora într-un stadiu fertil, care să asigurare un mediu locuibil în Sahel, regiunea semi-aridă din sudul deșertului Sahara, din Africa de Nord.
Conform raportului realizat de Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD), până în anul 2020, 17,8 milioane de hectare au fost restaurate, 84% dintre acestea în Etiopia. Ritmul trebuie să crească dramatic. Obiectivul este restaurarea a 100 de milioane de hectare până în anul 2030.
„Chiar și obținerea acestor rezultate reprezintă un progres mare. Este acest rezultat suficient de bun? Nu, pentru că avem nevoie de o restaurare a pădurilor de 10 ori mai mare pentru regiunea Sahel”, a declarat Salima Mahamoudou, din cadrul World Resources Institute din Washington DC. Mahamoudou, originar din Nigeria, crede că obiectivul pentru 2030 este greu de realizat, dar nu imposibil.
Ideea inițială a proiectului, cu privire la un zid format doar din copaci, s-a transformat într-o versiune a unei benzi mai largi de vegetație. Acesta este un lucru bun, deoarece reflectă diferiți factori sociali și ecologici locali de-a lungul zidului, spune Deborah Goffner, din cadrul Centrului Național Francez de Cercetare Științifică (CNRS). Ea susține proiectul, dar este conștientă de defectele acestuia.
În Senegal, ea a declarat că: „Ambiția era gigantică, dar mijloacele financiare erau aproape inexistente”. Finanțarea a fost dificilă și în alte țări. Raportul, lansat pe data de 07.09.2020, ne avertizează că mijloacele financiare au fost „insuficiente, imprevizibile și nesigure”.
O altă problemă este că zonele nu sunt întotdeauna ecologizate, într-un mod susținut de știință. Goffner a fost uimit când a văzut oamenii din Senegal plantând doar două sau trei specii de copaci pe terenuri imense. Ea a contribuit la două teste de teren, pentru a vedea ce specii doreau oamenii și pentru a verifica evoluția speciilor de copaci. Într-o zonă, s-a dovedit că salcâmii au avut o rată de supraviețuire de 20%, în cel mai bun caz, și a fost mai eficient să îi îndepărteze pentru ca vegetația să crească în mod natural. În altă zonă, 90% dintre copaci au supraviețuit. „Nu există o cale pentru a-i mulțumi pe toți”, spune Goffner.
„În mod obișnuit, au fost plantate specii exotice, cum ar fi eucaliptul, care cresc rapid, dar nu vor face pământul mai productiv. De foarte multe ori au fost plantate speciile greșite. Au fost o mulțime de greșeli, dar sunt în desfășurare eforturi pentru a remedia acest lucru”, a declarat Moctar Sacande, din cadrul Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
De asemenea, există foarte puține procese de monitorizare a modului în care s-au dezvoltat copacii după plantare. Ultimul raport notează că expertiza de monitorizare a „lipsit în general”. Există și excepții. De exemplu, FAO urmărește 50.000 de hectare de copaci prin satelit.
A oprit zidul deșertificarea? Nu chiar, susține Goffner. UNCCD nu a prezentat statistici pentru reducerea deșertificării, dar un purtător de cuvânt afirmă că „o reîmpădurire a unor țări din Sahel oferă o speranță că succesul planului este posibil”.
În ceea ce privește ajutorul oamenilor, raportul evidențiază faptul că au fost create 335.000 de locuri de muncă, unele pentru restaurarea terenurilor, altele pentru vânzarea produselor realizate din copaci, cum ar fi guma arabică. Moctar Sacande susține că, la nivelul actual, proiectul nu va opri migrația spre nord către Europa, dar atingerea obiectivului pentru 2030 o va face.
Momentan, peretele este imperfect și prea mic, dar observatorii spun că nu este un motiv de renunțare la obiectiv. Mahamoudou consideră că antreprenorii locali pot identifica noi modalități de a profita de produsele din copaci sau din restaurări și pot contribui masiv la accelerarea lucrurilor. O finanțare mai bună va fi cheia succesului.
„Este ușor de spus că proiectul nu este tot ceea ce am fi sperat să se realizeze în primii 10 ani. Dar cred că este normal. Ideea de a nu face nimic nu este posibilă”, a adăugat Goffner.