Potrivit unui nou studiu, în care cercetătorii au analizat mii de vise prin intermediul unui instrument automat, care identifică și cuantifică personajele, interacțiunile și emoțiile viselor, ar putea ajuta psihologii să identifice rapid potențialii factori de stres și problemele de sănătate mintală în rândul pacienților lor.
De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să extragă semnificațiile ascunse din vise. Babilonienii antici susțineau că visele conțin profeții, în timp ce egiptenii le venerau ca fiind mesaje ale zeilor. În anul 1890, Sigmund Freud a atribuit semnificații simbolice personajelor, obiectelor și scenariilor de vis, punând accent pe agresiunea sexuală.
În prezent, însă, majoritatea psihologilor susțin „ipoteza continuității”, care sugerează faptul că visele reprezintă o continuare a ceea ce se întâmplă în viața reală. Într-adevăr, numeroase studii au arătat că visele reflectă adesea activitățile de zi cu zi și pot acționa ca un fel de terapeut nocturn, ajutând oamenii să proceseze experiențele și să se pregătească pentru problemele din viața reală. „Dacă ne putem înțelege mai bine visele, este posibil să putem adapta tehnologii care ne îmbunătățesc viața de zi cu zi”, a declarat Luca Maria Aiello, un om de știință socială computațională, din cadrul Laboratorului Nokia Bell și coautor al studiului.
Analiza viselor este, însă, o sarcină consumatoare de timp pentru psihologi, care trebuie să transforme jurnalele de vis în părți componente și să identifice teme și tipare. Pentru a accelera acest proces, Aiello și colegii săi au construit un algoritm care a analizat automat peste 24.000 de rapoarte de vise, colectate de pe site-ul DreamBank.net, o bază de date publică a interpretării viselor, provenite din studii de cercetare verificate.
Instrumentul împarte limbajul rapoartelor de vise în segmente mai mici: paragrafe în fraze, fraze în propoziții și acestea în cuvinte. Apoi, produce rețele pentru a înțelege modul în care cuvintele individuale se raportează între ele, mai exact dacă fiecare cuvânt reprezintă o frunză, ramurile care le leagă reprezintă regulile gramaticale. Algoritmul sortează aceste cuvinte în categorii și le conectează cu emoții pozitive sau negative. De asemenea, clasifică interacțiunile dintre cuvinte ca fiind agresive, prietenoase sau sexuale.
În cele din urmă, utilizând un sistem de codificare popular în rândul psihologilor, algoritmul calculează o serie de rezultate pentru fiecare vis: de exemplu, agresivitatea medie a personajelor sau raportul dintre emoțiile negative și cele pozitive. În momentul în care cercetătorii au comparat rezultatele calculate prin intermediul acestui instrument cu cele calculate de către psihologi, au descoperit faptul că rezultatele obținute se potrivesc cu aproximativ 76% din rezultate.
Cercetătorii susțin faptul că sistemul ar putea ajuta psihologii să identifice rapid visele „anormale”, care ar putea indica surse de stres sau potențiale probleme de sănătate mintală. Comparând rezultatele din cadrul fiecărui vis cu rezultatele medii obținute din visele persoanelor fără afecțiuni fizice sau psihice raportate, algoritmul poate identifica visele neobișnuite.
Algoritmul permite, de asemenea, cercetătorilor să analizeze modul în care visele diferă în funcție de sex, vârstă sau afecțiune psihiatrică. Rapoartele de vis ale unui veteran al războiului din Vietnam diagnosticat cu tulburare de stres post-traumatic au prezentat o agresivitate semnificativ mai mare decât media.
„Visele ne spun mai mult decât ceea ce am făcut deunăzi, ci și cine suntem”, menționează Aiello. Tot acesta susține și faptul că tiparele descoperite din rapoartele de vis tind să reflecte tiparele din viața de zi cu zi, susținând ipoteza continuității viselor.
Robert Stickgold, psihiatru în cadrul Universității Harvard, este de părere că studiul reprezintă un „exemplu excelent” de utilizare a analizei automate a textului asupra viselor. „Se va dovedi o tehnică destul de utilă”, a menționat acesta. Însă evidențiază faptul că diferențele aparente în visele dintre grupurile demografice pot apărea, de fapt, din diferențele de raportare. De exemplu, femeile nu experimentează neapărat mai multe emoții în vise decât bărbații, însă pot folosi mai multe cuvinte încărcate de emoții pentru a le descrie. „Este posibil să avem nevoie de ceva mai multă smerenie în ceea ce privește distanța dintre un vis și un raport de vis”, a declarat Stickgold.
De asemenea, tot acesta subliniază și faptul că este destul de greu să conectezi visele fără să știi mai multe despre visător. Aiello este în totalitate de acord cu acest aspect și nu consideră faptul că algoritmul său va lăsa terapeuții fără locuri de muncă. „Văd instrumentul nostru ca pe un sprijin foarte valoros pentru oamenii de știință specializați în domeniul viselor, pentru a-și extinde activitatea, pentru a permite o mai bună analiză”, a declarat acesta. „Acest lucru nu înseamnă că experții nu vor avea modalități mai precise de evaluare a scalei, ci de a oferi o interpretare în afara acesteia.”
Aiello speră ca într-o bună zi să ofere informații algoritmice instantanee din rapoartele de vise pe o scară cât mai largă, eventual sub forma unei aplicații mobile. Acest lucru ar contribui la creșterea setului de date și ar facilita concluziile cercetătorilor. Însă și visătorii ar putea avea beneficii din acest lucru, precum o mai bună înțelegere a viselor, a vieții și a psihicului lor.