TehnoȘtiri

INSTRUMENTE MUZICALE REALIZATE DIN OASE UMANE

Un instrument muzical realizat dintr-un femur uman © Wiltshire Museum / PA

Datarea cu radiocarbon și scanarea CT reprezintă tehnici de investigare folosite pentru examinarea oaselor, vechi de 4.500 de ani.

Potrivit cercetărilor, oamenii din epoca bronzului au păstrat rămășițele osoase, a celor mai importante personalități, și le-au transformat în lucruri precum instrumente muzicale.

Cercetătorii susțin că, deși descoperirile pot părea îngrozitoare sau cumplite, în conformitate cu standardele actuale, acest obicei reprezenta un mod de a onora și a-și aminti de persoanele decedate.

Datarea cu radiocarbon și scanarea CT au fost folosite pentru a examina oasele, vechi de 4.500 de ani, și au descoperit o tradiție de păstrare și întreținere a rămășițelor umane, considerate moaște, de-a lungul mai multor generații.

Un exemplar descoperit în Wiltshire, un os al coapsei umane, a fost creat pentru a realiza un instrument muzical, fiind inclus în mormântul unui om, găsit aproape de orașul Stonehenge.

Artefactul, sculptat în detaliu și lustruit, a fost găsit alături de alte obiecte, inclusiv topoare confecționate din piatră și bronz, o placă din os și un colț. În prezent, acesta este expus în Muzeul Wiltshire. Datarea cu radiocarbon a instrumentului a sugerat că instrumentul din os uman aparținea cuiva cunoscut de persoana îngropată.

Profesorul Joanna Brück, anchetatorul principal al studiului, a declarat: „Deși fragmentele de os uman au fost incluse ca bunuri funerare pentru cei morți, acestea au fost păstrate și în casele celor vii, îngropate sub podeaua locuinței sau chiar expuse ca elemente decorative”.

„Acest lucru sugerează faptul că oamenii din epoca bronzului nu priveau rămășițele umane cu sentimentul de groază sau dezgust, pe care majoritatea oamenilor îl simt astăzi”.

Dr. Thomas Booth și profesorul Brück, care au efectuat cercetările în cadrul Universității din Bristol, au spus că ,,În societățile seculare moderne, rămășițele umane sunt considerate a fi obiecte puternice, acest lucru fiind valabil și pentru epoca bronzului”, au declarat Dr. Thomas Booth și profesorul Brück, care au efectuat cercetările în cadrul Universității din Bristol.

„Cu toate acestea, ei au tratat și au interacționat cu morții în moduri macabre, care ne sunt de neconceput astăzi. „Oamenii par să fi curățat rămășițele oamenilor, care au jucat un rol important în viața lor sau în comunitățile lor, pentru a relata povești despre ei”, a adăugat Dr. Booth

Cercetătorii au folosit microtomografia cu raze X, în cadrul Muzeului de Istorie Naturală Wiltshire, pentru a înțelege modul în care a fost păstrat corpul, în timp ce se descompunea.

Un schelet din Windmill Fields, Stockton-on-Tees © Tees Archeology / PA

„Unele oase au fost incinerate înainte de a fi separate sau exhumate după înmormântare, iar altele au fost dezincarnate (țesuturile moi și semidure au fost înlăturate de pe oase), fiind lăsate să se descompună pe pământ”, a spus doctor Booth.

„Acest lucru sugerează că nu a existat un obicei exact, pentru tratarea persoanelor ale căror rămășițe urmau a fi păstrate drept moaște, astfel, deciziile și riturile, care conduceau la păstrarea rămășițelor, aveau loc post-mortem”.

Există deja dovezi a faptului că oamenii care trăiau în Marea Britanie, în epoca bronzului, practicau o serie de rituri funerare, inclusiv înmormântare primară, dezincarnare, incinerare și mumificare. Cu toate acestea, cercetare a dezvăluit că persoanele decedate au fost întâmpinate de cele vii, nu doar într-un context funerar, ci și după înmormântare deoarece rămășițele umane erau păstrate în mod regulat și transmise printre cei vii.

Obiect unic din bronz cu vârf, de la înmormântarea Wilsford G58, găsit alături de instrumentul muzical din os uman © Wiltshire Museum, copyright University of Birmingham / David Bukachit

Dr. Booth susține că descoperirile rămășițelor osoase pot arăta cum comunitățile din epoca bronzului, din Marea Britanie, s-au inspirat din amintiri și din trecut, pentru a-și crea propriile identități sociale. „Acest studiu evidențiază cu adevărat ciudățenia și natura inconștientă a omului din trecutul îndepărtat, dintr-o perspectivă actuală. Se pare că puterea acestor rămășițe umane stă în modul în care au făcut referire la relații tangibile între oamenii din aceste comunități și nu ca un mod de a conecta oamenii cu un trecut îndepărtat”, a adăugat el.

Lucrarea științifică „Radiocarbon și dovezi histo-tafonomice pentru curarea și dezincarnarea rămășițelor umane, din Marea Britanie în epoca bronzului (Radiocarbon and histo-taphonomic evidence for the curation and excarnation of human remains in Bronze Age Britain) este publicată în revista Antiquity.