TehnoȘtiri

RINOCERII LÂNOȘI AU DISPĂRUT DIN CAUZA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Un nou studiu sugerează că rinocerul lânos a dispărut din cauza schimbărilor climatice, nu din cauza vânătorii.

În urmă cu mult timp, rinocerii lânoși au prosperat în Europa și Asia de Nord și au fost deosebit de frecvenți în Siberia. Aveau aproximativ aceeași dimensiune cu cea a rinocerului alb și erau acoperiți cu păr gros și roșiatic.

Sasha, un pui de rinocer lânos, care a fost conservat în permafrost, a fost reconstruit pentru a i se evidenția părul gros, de culoarea „blond de căpșuni” © Albert Protopopov / PA

Rinocerii lânoși au dispărut aproximativ în același timp cu alte animale preistorice din „megafaună”, cum ar fi mamutul lânos și leul de peșteră. Anterior, dispariția rinocerilor, a fost explicată ca fiind legată de vânarea lor de către oameni. Acest lucru nu se potrivește cu descoperirile recente.

„S-a crezut inițial că, în urmă cu 14.000 până la 15.00 de ani, oamenii au apărut în nord-estul Siberiei, în momentul în care rinocerul lânos dispăruse”, a declarat liderul studiului, Prof. Love Dalén, un genetician evoluționist din cadrul Centrului pentru Paleogenetică din Stockholm, Suedia.

El a adăugat: „Recent, au avut loc câteva descoperiri ale unor situri arheologice mult mai vechi, ocupate de oameni, dintre care cel mai cunoscut are în jur de 30.000 de ani vechime. Prin urmare, declinul populației spre dispariție, a rinocerului lânos, nu coincide atât de mult cu prima apariție a oamenilor în regiune”.

Pentru a afla mai multe despre populația de rinoceri lânoși în Siberia, Dalén și echipa sa au studiat ADN-ul din probele de țesut, os și păr, provenite de la 14 indivizi.

Un schelet de rinocer lânos © Fedor Shidlovskiy

Analizând diversitatea genetică a genomului de rinocer lânos, cercetătorii au fost capabili să estimeze schimbările privind mărimea populației. De exemplu, diversitatea genetică este redusă prin neînperechere, ceea ce, la rândul său sugerează că, la un moment dat, a existat o populație mai mică.

Cercetătorii au descoperit că, în urmă cu 29.000 de ani, populația de rinocer lânos a crescut, dar apoi a rămas stabilă, până când datele cercetătorilor s-au încheiat acum 18.500 de ani, ceea ce a fost cu mult după sosirea oamenilor în regiune.

Echipa a remarcat că populația de rinoceri lânoși trebuie să fi scăzut cu 18.500, respectiv 14.000 de ani în urmă, ceea ce se suprapune cu o scurtă perioadă de încălzire, cunoscută sub denumirea de încălzire Bølling – Allerød.

„Deși nu putem exclude implicarea umană, sugerăm că extincția rinocerului lânos a fost mai probabil legată de climă”, a spus Edana Lord, autor principal și doctorand în cadrul Centrului pentru Paleogenetică.