Privirea vulpilor care se plimbă prin gunoaie pentru a găsi resturi de alimente nu este una necunoscută, iar, în prezent, oamenii de știință spun că ar fi putut face acest lucru de aproximativ 42.000 de ani.
Potrivit unui nou studiu, de-a lungul timpului, dietele vulpilor antice au fost influențate de cele ale oamenilor.
În sălbăticie, vulpile se hrănesc, în mod regulat, cu resturi lăsate în urmă de prădătorii mai mari, cum ar fi urșii și lupii. Dar, cu cât animalele trăiesc mai aproape de civilizația umană, cu atât mai mult din alimentația lor este formată din alimente pe care oamenii le lasă în urmă.
În acest nou studiu, publicat în revista PLOS ONE, Chris Baumann din cadrul Universității din Tubingen, Germania și colegii săi sugerează că, dacă această relație se întoarce în timpuri străvechi, vulpile ar putea fi indicatori utili ai impactului uman în trecut.
Cercetătorii au comparat raporturile dintre izotopii de carbon și azot din resturile diferitelor ierbivore, carnivore mari, vulpi roșii și arctice, din mai multe zone arheologice din sud-vestul Germaniei, care datează din paleoliticul mediu și superior.
În zonele mai vechi, de 42.000 de ani, când Neandertalii ocupau o zonă restrânsă, dietele vulpilor au fost similare cu cele ale carnivorelor locale.
Cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce Homosapiens a devenit obișnuit în zonele tinere, vulpile au dezvoltat o dietă unică, formată în mare parte din reni. Aceștia sunt prea mari pentru ca vulpile să îi vâneze, dar se știe că au reprezentat un vânat important pentru oamenii antici ai vremii.
Aceste rezultate sugerează că în timpul paleoliticului superior, în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, aceste vulpi au făcut o schimbare: de la hrănirea cu resturi lăsate de prădătorii mari locali, la consumul de mâncare lăsată în urmă de oameni. Cercetătorii spun că acest lucru indică faptul că încrederea lor în hrana umană datează de 42.000 de ani.
Autorii sugerează că, prin studii suplimentare care investighează această relație vulpe-om, dietele antice de vulpe pot fi indicatori utili ai impactului uman asupra ecosistemelor în timp.
„Prin reconstrucțiile dietetice ale vulpilor din mica eră glaciară s-a arătat că oamenii moderni timpurii au influențat ecosistemul local încă de acum 40.000 de ani”, au scris autorii.
„Cu cât oamenii au populat o anumită regiune, cu atât vulpile s-au adaptat.”