TehnoȘtiri

EXPLOZIA DIN BEIRUT

O vedere aeriană arată pagubele masive produse în portul Beirut AFP / Getty Images

O explozie masivă a avut loc pe data de 4 august 2020, provocând pagube masive în zona portului din orașul Beirut, Liban. În urma exploziei, 100 de persoane au fost raportate moarte și 4.000 rănite. Iată ce știm până acum.

Ce a provocat explozia?

Explozia a fost cauzată de 2.750 de tone de azotat de amoniu, stocate într-un depozit din port. Cauza declanșării nu este încă clară, dar aproape cu siguranță a fost vorba despre un incendiu în apropierea depozitului. Există rapoarte despre un container de artificii care ardea. Vyto Babrauskas, un consultant din New York, care a scris mai multe lucrări despre accidentele cauzate de azotatul de amoniu, a declarat că: „100% dintre exploziile de azotat de amoniu depozitat sunt cauzate de incendii necontrolate”.

Ce este azotatul de amoniu?

Este un solid alb, asemănător sării, utilizat, în principal, ca și îngrășământ. Nu este inflamabil în forma sa pură, dar atunci când este încălzit se poate descompune în numeroase moduri diferite, eliberând gaze și multă căldură. Dacă se eliberează suficientă căldură, această reacție se poate răspândi rapid, producând o cantitate mare de gaz, ducând la o explozie. Nitratul de amoniu este mult mai exploziv atunci când este amestecat cu compuși de carbon, cum ar fi uleiul de combustibil sau chiar praful de cărbune, acesta putând fi un factor care a contribuit la declanșarea exploziei.

S-a mai întâmplat acest lucru înainte?

Au mai avut loc numeroase explozii, în întreaga lume, provocate din cauza azotatului de amoniu. Cel mai rău a fost în 1947, când peste 500 de oameni au murit în Texas City, în timpul descărcării unei nave care transporta 2.300 de tone de azotat de amoniu. Cea mai recentă a fost în West, Texas, în 2013, când 15 persoane au murit în urma unei explozii, într-un depozit de îngrășăminte. Filmări ale acestei explozii seamănă cu cea din Beirut, dar la o scara mult mai mică, spune Babrauskas.

De ce a fost stocată o cantitate atât de mare de azotat de amoniu în port?

Se presupune că aceasta cantitate provine de pe o navă care trebuia să realizeze transportul în Mozambic, în anul 2013. Nava a fost forțată să intre în port din cauza unor probleme tehnice și nu i s-a permis să își continue călătoria. A fost abandonată de proprietari, iar marfa sa a fost mutată într-un depozit.

Deci a fost lăsată acolo?

Oficialii portului au încercat să scape de ea. Au trimis scrisori unui judecător între anii 2014 și 2017, solicitând asistență pentru exportul sau vânzarea materialului, relatează Reuters.

A fost depozitat cum trebuie?

Fotografiile sugerează că azotatul de amoniu a fost depozitat într-un depozit normal. Nitratul de amoniu ar trebui depozitat într-o clădire necombustibilă, cum ar fi una din beton, fără materiale combustibile în ea sau în apropiere ei, spune Babrauskas. El a declarat că: „Știm de aproximativ 150 de ani cum să împiedicăm incendiile necontrolate în depozite. Este simplu de evitat”.

Ce a fost acel nor alb ciudat care a apărut în timpul exploziei principale?

Acesta a fost cauzat de unda de șoc a exploziei, care a provocat condensarea apei din aer. O undă de șoc este o zonă cu presiune ridicată, care se deplasează rapid. Imediat în spatele ei, se produce o scădere bruscă a presiunii și a temperaturii, care provoacă condens. Același efect provoacă conul de vapori din jurul aeronavelor care zboară aproape de viteza sunetului.

Ce a reprezentat fumul roșu vizibil înainte și după unda de șoc?

Acesta este dioxidul de azot, una dintre substanțele chimice care pot fi produse atunci când nitratul de amoniu se descompune. Babrauskas a declarat că: „Dacă vedeți fum roșu, alergați foarte repede”. Respirăm dioxid de azot tot timpul, deoarece este un poluant atmosferic produs de trafic, dar culoarea sa nu este evidentă, deoarece este prezentă doar în cantități foarte mici.

S-ar putea întâmpla asta din nou, în altă parte?

Da. De exemplu, Babrauskas spune că nu au existat reglementări în SUA, de la explozia din Texas, din anul 2013.