Pe măsură ce populația planetei se urbanizează și numărul de persoane care trăiesc în metropole, zone unde cutremurele sunt prezente constant, crește și amenințarea cauzată de activitatea seismică. Până în acest secol, cutremurele au luat 750.000 de vieți, fiind doar o chestiune de timp înainte ca un singur cutremur să provoace un milion de decese.
Seismologii încearcă să prezică de mai bine de 50 de ani cutremurele, însă nu au reușit nici până în prezent. Oprirea acestora ne-ar rezolva toate problemele.
Un mod posibil de a face acest lucru ar fi pomparea apei într-o fisură, astfel încât fisura să fie lubrifiată, permițându-i să se deplaseze mai ușor și frecvent. Acest lucru ar genera cutremure mici, care nu sunt periculoase, în loc să se păstreze toată tensiunea, pe care o provoacă unele cu magnitudini mai mari.
În acest fel, întreruperea cutremurelor este foarte grea și probabil nu va putea fi niciodată posibilă.
Există însă un alt mod de utilizare a tehnologiei pentru a proteja clădirile, ferindu-le de valurile seismice periculoase. Liderii în acest domeniu sunt Dr. Sébastien Guenneau din cadrul Institutului Fresnel din Marsilia și Dr. Stéphane Brûlé din cadrul Companiei de Geoinginerie Ménard.
În anul 2012, la poalele Alpilor francezi, au realizat o linie de foraje special amenajată, proprietățile solului fiind schimbate, astfel încât valurile de seism primite să fie reflectate.
Prin generarea valurilor artificiale de cutremur, formate folosind o trusă de vibrație la sol, aceștia au putut demonstra faptul că energia seismică, care traversează linia forajelor, a fost redusă cu până la 80%.
(c) Nova
Guenneau, Brûlé și colaboratorii lor admit faptul că modificarea densității și a altor proprietăți ale solului, din jurul unei clădiri, ar putea forma un scut care împiedică cutremurele să distrugă o clădire în timpul unui seism.
Mai mult decât atât, Guenneau declară că valurile seismice reflectate de scut ar putea fi o problemă, pentru că ar dăuna clădirilor aflate în calea lor, afirmând următoarele: „am descoperit o soluție alternativă – așa numita mantie de invizibilitate pentru valurile seismice”.
În ultimii ani, s-au făcut mai multe cercetări cu privire la dispozitivele, care pot face invizibili oamenii sau obiectele cu ajutorul luminii, dar oare va fi acest lucru posibil și în cazul valurilor seismice?
Guenneau susține că se poate și deja a elaborat această teorie. Acesta consideră faptul că stâlpii de beton amplasați în sol ar putea acționa ca o mantie seismică eficientă și ar putea avea nevoie doar de o modificare în proiectarea fundațiilor de construcție.
Însă, potrivit lui Guenneau, există și un mod ecologic. „Am fost implicat în unele lucrări privind conversia valurilor Rayleigh, în valuri de forfecare care se propagă în jos, datorită unei păduri de copaci cu înălțimi diferite”, a declarat acesta.
Valurile Rayleigh călătoresc aproape de suprafața Pământului și sunt unele dintre cele mai distructive dintre toate undele seismice. Dacă pădurile plantate special, precum cele cu care experimentează Guenneau, pot transforma undele Rayleigh, într-un tip de val mai puțin distructiv, atunci acestea oferă „soluția verde perfectă”: o mantie seismică care protejează clădirile și aspiră carbonul din atmosferă.
Viitoarele orașe ar putea fi proiectate pentru a controla trecerea valurilor seismice prin ele. Energia seismică trece printr-un spațiu urban și poate fi crescută sau redusă ca urmare a formei și amenajării zgârie-norilor.
Există încă o mulțime de cercetări necesare înainte ca aceste tehnici să poată fi folosite cu scopul de a proteja clădirile împotriva cutremurelor reale.
Cum funcționează această teorie
Pădurile administrate de oameni ar putea face cutremurele mai puțin distructive.
- O barieră de copaci este plantată între clădirea sau instalația care trebuie protejată și sursa probabilă de cutremur.
- Înălțimea copacului este gestionată astfel încât pădurea să ia o formă de pană, întrucât cei mai înalți arbori să fie cei mai apropiați de sursa seismică potențială, iar înălțimea copacilor să scadă treptat de la aceasta.
- Atunci când are loc un cutremur, sunt generate valuri Rayleigh potențial distructive, care se deplasează aproape de suprafață.
- Pădurea rezonează ca răspuns la sosirea valurilor Rayleigh, transformându-le în valuri de forfecare mai puțin distructive, care se deplasează în interiorul Pământului, unde nu pot face rău.