TehnoȘtiri

POLUAREA CU MERCUR TOXIC

Submersibilul Deep Sea Warrior, folosit de echipa lui Ruoyu Sun

Mercurul provenit din activitățile realizate de oameni reprezintă o amenințare serioasă pentru lumea marină. Acum pare să se fi infiltrat în cele mai adânci părți ale oceanului.

În timp ce mercurul este un element chimic obținut pe căi naturale, precum erupțiile vulcanice sau incendiile forestiere, mercurul produs de om este obținut în urma activității industriale, incinerărilor, mineritului sau prin generarea de energie, care cresc cantitatea de mercur din aer. Ulterior, acesta ajunge în râuri și, implicit, în oceane. Mercurul își face drum prin intermediul lanțului alimentar, intrând în organismele animalelor marine, precum prădătorii mai mari, și anume, peștele sabie sau rechinii, care conțin cantități de mercur deosebit de mari.

Mercurul este toxic pentru oameni și pentru alte animale, putând duce la complicații în momentul nașterii, dar și la probleme neurologice.

În prezent, două echipe independente de oameni de știință au găsit o formă toxică de mercur, metilmercur, prezentă în pești și crustacee, capturate în unele dintre cele mai adânci tranșee oceanice, inclusiv în Groapa Marianelor, care are o adâncime de aproximativ 11.000 de metri.

„Aceasta este o surpriză. Cercetările anterioare au ajuns la concluzia că metilmercurul a fost produs, în cea mai mare parte, în primele câteva sute de metri ai oceanului.

Aceasta ar fi limita bioacumulării de mercur, asigurându-se că peștele care se hrănește la adâncimi mai mari, ar fi avut posibilitatea limitată de a ingera metilmercurul. După această lucrare, credem că acest lucru nu este adevărat”, a declarat cercetătorul dr. Ruoyu Sun, de la Universitatea Tianjin, China.

Peștele-melc Notoliparis kermadecensis, la 7.000 de metri adâncime în Kermadec Trench, Noua Zeelandă, prelevat de echipa lui Joel Blum

Cercetătorii au ajuns la concluzia că forma specială de mercur găsită în interiorul creaturilor marine nu a fost produsă, în mod natural, în mediul acvatic și că o mare parte din aceasta este posibil să provină din activitatea umană.

„Știm că acest mercur este depus din atmosferă în oceanul de suprafață, apoi este transportat în interiorul oceanului, în carcasele afundate de pești și mamifere marine, precum și în particule mici”, a menționat dr. Joel Blum, de la Universitatea din Michigan.

Această cercetare a demonstrat impactul de anvergură, pe care activitatea umană îl poate avea chiar și în cele mai îndepărtate medii. De asemenea, va duce la o mai bună înțelegere a modului în care mercurul afectează lumea marină.