Cercetătorii își pun întrebarea câți dintre oameni au fost infectați cu coronavirus până în prezent? Statisticile se bazează pe orașe și țări din întreaga lume, dar cifrele variază enorm. Unele regiuni raportează că mai puțin de 1% din populația unei țări ar fi fost infectată și alte regiuni în care mai mult de jumătate dintre aceștia au fost infectați.
Cum se realizează acest calcul și cât de plauzibil este? Acest rezultat va fi important pentru înțelegerea modului în care virusul se răspândește, contribuind la limitarea daunelor sale.
Raportarea cazurilor de coronavirus variază drastic în întreaga lume. Tim Russell și colegii săi din cadrul Școlii de Igienă și Medicină Tropicală au estimat că, începând cu 15 iunie 2020, peste 95 la sută dintre cazurile simptomatice au fost raportate în unele țări, inclusiv Ghana, Kazahstan, Maroc și Oman. Cu toate acestea, echipa de cercetători estimează că doar 35% dintre cazurile simptomatice au fost raportate în SUA, iar cifra este chiar mai mică pentru alte țări. Se estimează că Marea Britanie a raportat doar 14% din totalul cazurilor, Suedia aproximativ 19% și Yemen doar 3%. Aceste statistici nu pot reflecta numărul de cazuri pentru persoanele asimptomatice, pe care unele dovezi sugerează că pot reprezenta între un sfert și jumătate din totalul infecțiilor cu coronavirus.
Există două moduri de estimare
Când vine vorba despre estimarea prevalenței, există două abordări principale. Cercetătorii au testat fie un eșantion de oameni, dintr-o populație, și au raportat direct aceste numere, fie au prezis cum virusul a afectat o populație, folosind modele matematice.
Ca punct de plecare, multe modele au apelat la cazul Diamond Princess, o navă de croazieră care a cunoscut una dintre primele mari focare ale coronavirusului. Majoritatea celor 3.711 de persoane de la bord au fost testate pentru virus, fiind înregistrate 712 infectări și cel puțin 13 decese.
Russell și colegii săi au folosit atât aceste surse de date, precum și cele confirmate de către Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, pentru a prezice numărul persoanelor infectate cu coronavirus, în diferite țări. Echipa de cercetători spune că este dificil să obții numărul exact al infectărilor, deoarece atât calitatea, cât și cantitatea testării și raportării sunt inconsecvente, în întreaga lume.
Poate fi posibil să vină cu o rată globală estimată de infecție, dar din cauza lipsei datelor, este posibil să nu fie una foarte bună. O modalitate de a evita acest lucru este să analizăm numărul total de decese din toate cauzele.
„Calitatea și cantitatea testelor sunt inconsecvente, fiind dificil să obținem numărul real al persoanelor infectate”, spune Henrik Salje din cadrul Universității din Cambridge. El și colegii săi au făcut modele similare pentru situația din Franța. Tehnica lor presupune încorporarea datelor din surse precum Diamond Princess și înregistrările efectuate în cadrul spitalelor, prin completarea lacunelor, estimând câte persoane ar fi putut avea infecții, care nu sunt suficient de grave pentru a necesita spitalizare, ceea ce este mai frecvent în cazul femeilor și persoanelor mai tinere.
Conform estimării lor, în data de 11 mai 2020, aproximativ 4,4% din populația Franței a fost infectată cu coronavirus. Cifra variază în funcție de regiune, iar zona cea mai afectată a fost Ile-de-France, care include Parisul. Acesta se crede că a avut o prevalență de 9,9%, până în acel moment.
Aceste cifre sunt în concordanță cu alte rezultate obținute prin intermediul unor teste directe de anticorpi, care pot dezvălui dacă persoanele testate au avut coronavirus în trecut.
Până în prezent, testele de anticorpi din Spania, Italia și Anglia situează proporția persoanelor infectate între 2 și 5%, deși, din nou, prevalența este mai mare pentru orașele puternic populate, precum Londra și Madrid.
Aceste teste funcționează căutând anticorpi specifici – proteine realizate de sistemul imunitar, care ajută la apărarea împotriva infecției. În cazul noului coronavirus, majoritatea testelor de anticorpi caută imunoglobulina G, acesta fiind cel mai frecvent tip de anticorp, ,,rămânând în sânge mai mult timp”, spune Juliet Bryant, o consultantă din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Cu toate acestea, nu știm încă rolul pe care ar putea să îl joace astfel de anticorpi în conferirea unei imunități împotriva coronavirusului.
Un efort global
În luna mai 2020, Niklas Bobrovitz și colegii săi, din cadrul Universității din Toronto, Canada, au format o echipă de oameni de știință, proveniți din șase țări, pentru a colecta și evalua datele testelor de sânge, pentru a determina numărul de persoane care au fost infectate cu coronavirus.
Multe cifre regionale provin din studii care nu au trecut încă prin procesul de evaluare inter pares, iar unele provin de la centre de sănătate publică sau agenții private de sănătate. Uneori, informațiile apar sub forma unui tweet, din partea unui funcționar ales.
Până în prezent, există peste 100 dintre aceste cifre de prevalență, spune Bobrovitz, deși acest număr crește zilnic. „Există o variație uriașă, între 0,4 și 59%”, spune el.
Echipa de cercetători nu poate fi sigură că determină aceste diferențe. Ar putea exista diferențe reale în ceea ce privește rata de prevalență, poate datorită vârstei sau sănătății populației sau a politicilor de control de transmitere a virusului. „Foarte probabil, este vorba despre diferențe în metodologia de studiu folosită”, spune Bobrovitz.
Există o varietate de teste coronavirus, fiecare având propria sensibilitate și specificitate. Aceste două măsuri oferă o idee despre câte rezultate ale testelor vor fi fals negative, respectiv fals pozitive. În unele cazuri, studiile nu raportează exactitatea testelor respective.
În timp ce unii cercetători au analizat nivelurile de anticorpi din populația generală, mulți s-au concentrat pe grupuri mai ușor de studiat, cum ar fi personalul din domeniul sănătății și donatorii de sânge. Majoritatea studiilor pe care Bobrovitz și colegii săi le-au evaluat, până în prezent, sunt considerate a avea un risc moderat sau mare de dezavantaje, în raportarea lor. Un studiu care include donatorii de sânge, de exemplu, este probabil să reprezinte excesiv tinerii. Unul dintre cele mai solide studii a fost realizat în Spania, unde autoritățile au recrutat peste 60.000 de membri ai populației generale. Până în prezent, rezultatele testărilor sugerează că aproximativ 5% din populația Spaniei a fost infectată, deși cifra ajunge la 10%, în capitala Madrid.
Imunitatea globală
În ciuda problemelor întâlnite în cadrul desfășurării acestor studii, este clar că țările cu prevalență ridicată nu sunt nici măcar aproape de nivelul necesar, pentru a permite imunitatea efectivelor, ceea ce poate opri răspândirea infecțiilor în rândul populației. Pentru majoritatea virusurilor cunoscute, cel puțin 70% din populație trebuie să aibă imunitate, pentru a obține această protecție comunală.
Acest nivel de infecție nu a fost observat în niciun studiu, nici măcar în Suedia. Țara a devenit un model pentru mișcarea anti-blocare, din cauza lipsei comparative a restricțiilor asupra vieții de zi cu zi, pentru controlul transmiterii virusului. Suedia a raportat mai multe decese pe cap de locuitor, în comparație cu țările vecine, însă autoritățile de sănătate estimează că numai 26% din populația orașului Stockholm a fost infectată cu acest virus, până la începutul lunii mai 2020.
Salje crede că este probabil o supraestimare. El spune că ,,virusul poate provoca un procent similar de decese”. Dacă mai mult de un sfert din populația suedeză ar fi fost infectată, „te-ai fi așteptat să vezi mai multe decese”, spune el.
Persoanele care au fost infectate cu coronavirus pot ajuta la îmbunătățirea formării politicilor de sănătate publică, arătând ce funcționează și ce nu, fiind vorba despre limitarea răspândirii acestui virus, spune Bryant. Elaborarea acestor teste ar fi de mare folos. Chiar dacă un test de anticorpi iese perfect și nu a dat rezultate fals pozitive sau negative, nu am ști, totuși, dacă persoanele infectate anterior vor avea imunitate împotriva coronavirusului sau cât va putea dura o asemenea imunitate.
Și atunci când testele returnează rezultate fals pozitive și negative, pot oferi oamenilor o idee greșită cu privire la posibilitatea de a se infecta sau a răspândi virusul. Cu toate acestea, atunci când cunoaștem rata rezultatelor false, ne putem face o idee despre cât de mulți oameni au avut virusul.