Unul dintre cele mai persistente mituri ale chimiei, este faptul că substanțele chimice sintetice sunt dăunătoare, iar cele organice sunt sănătoase. Acest mit are două origini, una este legată de istorie, iar cealaltă reprezintă interpretarea greșită a informațiilor oferite de oamenii de știință.
Pe vremea când cercetătorii puneau bazele chimiei, aceștia clasificau mai întâi obiectele drept substanțe chimice. Se credea că există o oarecare diferență fundamentală între substanțele chimice realizate de organismele vii, denumite „substanțe chimice organice” și substanțele extrase din minerale, denumite „substanțe chimice anorganice”.
Această teorie a fost denumită „Vitalism” și, deși a fost respinsă pentru prima dată în anul 1828, când Friedrich Wöhler a sintetizat ureea din compusul anorganic cianat de amoniu, a durat mai bine de un secol pentru ca aceasta să fie abandonată cu adevărat.
Astfel, termenul „organic”, asimilat cu sănătatea și termenul „anorganic”, asimilat cu moartea, își au originile în conștiința populară.
Toți oamenii de știință sunt nevoiți să comunice cu precizie și la nivel internațional, astfel oamenii folosesc cuvinte cu definiții foarte rigide și limitate. Aceste cuvinte au tendința de a fi interpretate diferit în cultura populară, iar pe parcursul anilor, semnificația termenilor se schimbă. Acest lucru provoacă probleme atunci când crește discrepanța dintre interpretările uzuale şi cele reale, obținându-se, în final, idei populare, precum „organic este sănătos”.
Pentru un om de știință, termenul „sintetic” semnifică doar „fabricat într-un anumit fel”, adică un produs care nu a fost extras din pământ. Pentru un om de știință, zahărul, utilizat pentru îndulcirea ceaiului, este sintetic (obținut din plante, cu ajutorul apei și CO2), dar sarea nu este, ci este extrasă din pământ, în minele de sare. Compusul organic este sintetic, cel anorganic nu, ambele fiind delicioase în alimente.
Adevărul este că substanțele sintetice și naturale, organice și anorganice, nu sunt nici bune, nici rele. Sunt doar termeni utilizați pentru descrierea acestora. De asemenea, mulți compuși naturali sunt sintetizați industrial sau biologic.
Natura este mai bună în a face unele lucruri, dar și oamenii excelează în privința altora. Taxolul, medicament anti-cancer, a fost descoperit pentru prima dată în componența copacilor Pacific Yew, dar nu există suficient de mulți copaci pentru a satisface cererea, astfel, acest medicament care salvează vieți este acum realizat sintetic și creat de om.
De fapt, aproape niciun produs chimic nu poate fi numit bun sau rău, totul depinde de cantitatea și locația acestuia. Seleniul este un element foarte toxic în doze mari, dar organismul uman are nevoie de el în cantități mici, pentru o bună funcționare. Oxigenul sprijină fiecare respirație a oamenilor, dar este responsabil și pentru o mare parte din procesul de îmbătrânire.
Produsele chimice sunt mai complicate decât titlurile șocante din ziare, dar pentru un om de știință, sunt interesante, nu înfricoșătoare.