Un plasture realizat pe bază de alge vii, accelerează vindecarea leziunilor în cazul șoarecilor și poate ajuta la tratarea leziunilor cronice în cazul persoanelor care suferă de diabet.
Aproximativ un sfert dintre persoanele care suferă de diabet dezvoltă leziuni cronice, din cauza unei circulații foarte slabe și a altor complicații, care îngreunează vindecarea pielii și a cicatricilor, în urma tăieturilor. În cazurile severe, partea afectată a corpului trebuie amputată.
De obicei, in cazul acestor persoane leziunile sunt tratate prin terapie cu oxigen, deoarece acesta ajută la regenerarea țesuturilor. Însă, de multe ori, această terapie nu funcționează, deoarece doar o cantitate mică de oxigen pătrunde în piele.
Pentru a îmbunătăți capacitatea de pătrundere a oxigenului în piele, cercetătorii de la Universitatea Nanjing din China au dezvoltat un plasture pentru tratarea plăgilor, pe bază de bacterii vii, numite „Synechococcus elongatus”, cunoscute și sub denumirea de alge verzi – albastre. Acestea, prin intermediul procesului de fotosinteză, produc oxigen în mod natural, în prezența luminii solare.
De asemenea, plasturele conține particule de hidrogel, concepute pentru a absorbi oxigenul produs de bacterii și de a-l transporta în profunzimea țesuturilor prin intermediul glandelor sudoripare și a foliculilor de păr. Costul realizării unui astfel de plasture a fost mai mic de un dolar.
Echipa de certători a comparat eficacitatea plasturelui pe bază de alge cu terapia standard cu oxigen, în cazul șoarecilor cu simptome specifice diabetului, care prezentau leziuni ale pielii, având diametrul de aproximativ 1 centimetru.
După șase zile, leziunile tratate cu plasturele pe bază de alge au fost reduse cu aproximativ 45%,, comparativ cu doar 20% în cazul celor tratate prin terapie cu oxigen. Ulterior, leziunile tratate cu acest plasture s-au închis complet, cu aproximativ trei zile mai devreme de termen și nu fost observate efecte secundare.
Performanța superioară a plasturelui bacterian este legată de o mai bună eliberare a oxigenului, deoarece s-a constatat faptul că acesta transportă de aproximativ 100 de ori mai mult oxigen în pielea șoarecelui decât în cazul terapiei cu oxigen.
Cercetătorii speră ca următorul pas să fie testarea acestui plasture pe animale de dimensiuni mai mari, înainte de a trece la studiile clinice umane.