Templele și mormintele egiptene antice erau orientate spre anumite regiuni ale cerului, din motive religioase și culturale.
Multe structuri antice, cum ar fi Stonehenge, sunt considerate a fi aliniate cu diverse obiecte cerești. Fabio Silva, din cadrul Universitații Bournemouth din Marea Britanie, susține faptul că cele mai multe studii ale acestei teorii nu sunt de încredere, deoarece nu folosesc teste statistice pentru a dezvălui cât de probabil este ca tiparele presupuse să fie doar simple coincidențe.
Silva a dezvoltat o metodă statistică care poate ajuta la identificarea tiparelor autentice. Majoritatea studiilor de această natură se bazează pe cartografierea mai multor grupări de structuri, realizate de o anumită cultură, urmând a se identifica indiciile care au legătură cu pozițiile stelelor sau ale planetelor. Un studiu din 2009, privind 330 de temple egiptene antice, a identificat șapte grupări de structuri, fiecare având o orientare diferită.
Cu toate acestea, grupările de structuri antice pot fi doar coincidențe. Metoda lui Silva presupune faptul că datele originale ale acestor structuri pot fi neclare și conduc la o incertitudine mai ridicată, atunci când aceste măsurători sunt extrapolate în raport cu corpurile cerești. „Vei obține apoi o regiune a cerului care este cea mai probabilă direcție de orientare a structurii antice”, spune Silva.
„Apreciez încercarea de a se realiza o analiză cantitativă într-un domeniu de calitate”, a declarat astronomul Michelle Lochner, din cadrul Universității Western Cape, din Africa de Sud.
Silva a aplicat metoda respectivă pe datele templelor egiptene. „Dintre cele șapte grupări de structuri, orientate spre anumite direcții ale cerului, patru dintre ele nu erau semnificative din punct de vedere statistic, iar a cincea nu era relevantă”, a spus el.
Doar două grupări de structuri au fost relevante pentru studiu. Timp de sute de ani, multe dintre piramide au fost aliniate, în funcție de cele patru puncte cardinale, deși, până în prezent, motivele culturale s-au schimbat.
În Vechiul Regat (2686 – 2160 î.Hr.), piramidele, precum Marea Piramidă din Giza, aveau intrările de acces orientate spre nord. „Egiptenii antici credeau că nordul este locul de ascensiune al sufletului faraonului, către stelele din nord”, a declarat Bernadette Brady, din cadrul Universității din Țara Galilor, Marea Britanie, care studiază astrologia ca fenomen cultural.
În Regatul Mijlociu (2055-1650 î.Hr.), zeul soarelui, Ra, a devenit unul dintre cei mai venerați zei, astfel, unele temple erau orientate spre est, în direcția răsăritului soarelui. Alte structuri antice, precum templul Karnak, au fost orientate în direcția răsăritului solstițiului din decembrie. Multe culturi au ritualuri, desfășurate în perioada acestui solstițiu.
Silva a reexaminat „cercurile de piatră” din Scoția, dar nu a găsit un tipar semnificativ, din punct de vedere statistic, care să sugereze dacă sunt orientate spre o anumită zonă de pe cer. Silva susține că studiile anterioare au presupus faptul că oamenii stăteau în centrul cercului și observau cerul, în direcția poziției unei singure pietre, din cerc.
Lochner susține că astfel de probleme, legate de colectarea datelor, sunt importante. „Pericolul acestui tip de studiu este faptul că poate încorpora foarte ușor prejudecățile inconștiente ale oamenilor. Aceasta ar fi o sursă majoră de incertitudine, care trebuie analizată, cu atenție, în orice statistică.”