Odată cu izbucnirea pandemiei Covid-19, specialiștii din domeniul sănătății îndeamnă oamenii să evite să-și atingă în mod constant fața. Cer prea mult specialiștii?
Nu există nicio îndoială că este mult mai ușor de spus, decât de făcut.
Conform unui studiu din 2015, publicat în Revista Americană pentru Controlul Infecțiilor, oamenii își ating fața, în medie, de mai mult de peste 20 de ori pe oră. În aproximativ 44% din cazuri, acest lucru implică contactul cu ochii, nasul sau gura.
De la ridicarea anumitor obiecte până la deschiderea ușilor, atingem permanent suprafețele contaminate cu agenți patogeni. Aceștia pot fi reținuți de mâinile noastre și pot pătrunde în organism prin membranele mucoase în ochi, nas și gură, parcurgând calea spre gât și plămâni.
Se consideră că acest coronavirus, care cauzează Covid-19, se răspândește, mai ales, prin inhalarea picăturilor eliberate, în cazul unor crize de tuse sau strănuturi, de către persoanele infectate. Dar aceste picături pot ajunge și pe suprafețe, pe care le atingem cu mâinile noastre.
„Unii agenți patogeni pot supraviețui, în medie, timp de nouă zile pe suprafețe, prin urmare, suntem în contact permanent cu potențiali agenți patogeni, care pot provoca o infecție”, a declarat Jennifer Hanrahan, șef al diviziei de boli infecțioase al Centrului medical din cadrul Universității din Toledo.
Explicând toate acestea, se înțelege de ce este normal ca specialiștii din domeniul sănătății să recomande oamenilor evitarea contactului cu fața. Dar, după cum știm cu toții, acest lucru este foarte greu.
Atingerea feței este un act, pe care majoritatea oamenilor îl execută în mod irațional, a explicat Wendy Wood, profesor de psihologie și management din cadrul Universității de Sud din California. „Fie că este ceva intrinsec speciei noastre, fie că este un comportament dobândit, continuăm să repetăm acest lucru, chiar dacă intenționăm sau nu”, a declarat aceasta.
Potrivit profesoarei Wood, atingerea feței este un comportament declanșat din mai multe motive. În timp ce unii oameni fac acest lucru pentru a-și exprima emoțiile, alții își ating fața într-o discuție, pentru a face o remarcă. De-a lungul timpului, aceștia formează un obicei, care continuă să se repete, dacă nu este realizat în mod conștient.
Experții spun că pentru a întrerupe acest ciclul, o modalitate eficientă este de a face cât mai dificilă atingerea feței.
„Dacă oamenii ar purta mănuși și ochelari, ar fi mai puțin probabil ca ei să-și atingă fața”, a menționat Wood.
Epidemiile anterioare, precum SARS, au demonstrat importanța spălatului regulat pe mâini, precum și a evitării contactului cu fața.
Un studiu publicat la sfârșitul anului 2019, privind igiena mâinilor și răspândirea globală a bolilor prin transportul aerian, a demonstrat că, dacă oamenii își spală mâinile în timp ce se află la aeroport, răspândirea unei pandemii ar putea fi redusă cu până la 69%. Același grup de cercetare a constatat anterior, că doar aproximativ 20% dintre oameni au mâinile curate, în timp ce se află în aeroporturi.
Christos Nicolaides, cercetător postdoctoral la MIT și autor principal al studiului, a declarat că micile lucruri ar putea într-adevăr, să facă diferența în ceea ce privește restricționarea răspândirii coronavirusului. Totodată, o creștere a numărului de oameni cu mâini curate, ar avea un impact semnificativ asupra reducerii acesteia.
„Aeroporturile mari din întreaga lume, precum aeroportul Heathrow din Londra, găzduiesc mii de oameni într-o zi”, a declarat acesta. „Sarcini atât de mici, precum spălatul mâinilor, pot afecta răspândirea globală a virusului.”