Cinci dintre ele au avut loc doar în ultimul secol.
În funcție de punctul fiecăruia de vedere, Netflix a avut cel mai rău moment sau cel mai bun moment pentru lansarea noilor serii de documentare, Pandemic: How to Prevent an Outbreak. Seria, care a debutat pe 22 ianuarie 2020, a coincis aproape perfect cu o creștere a reportajelor în legătură cu cel mai nou focar de coronavirus care a avut originea în Wuhan, un oraș din provincia Hubei, din China Centrală, virusul care ar putea deveni următoarea pandemie.
Realist vorbind, o altă potențială pandemie nu este prea îndepărtată, pentru că deja s-a întâmplat de mai multe ori înainte: „Când vorbim despre o altă pandemie de gripă care s-ar putea întâmpla, nu este o problemă de dacă, ci când”, a spus Dennis Carroll, Dr., Director al unității privind amenințările emergente ale USAID, în trailerul seriei.
Acest lucru poate fi valabil mai ales acum, în lumea noastră extrem de interconectată. „Virusurile obișnuiau să se răspândească cu viteza unei bărci cu aburi; acum se pot răspândi cu viteza unui avion cu reacție. În acest sens, suntem expuși riscului”, spune expertul în boli infecțioase, Amesh A. Adalja, MD, cercetător senior la Johns Hopkins Center for Health, în revista Health. Există, de asemenea, orașe mult mai dens populate ca niciodată, a subliniat dr. Adalja, și asta poate crea un mediu propice pentru răspândirea rapidă a bolilor pandemice. Pe de altă parte, există un sistem de asistență medicală „foarte sofisticat”, atât în SUA, cât și la nivel global, spune Dr. Adalja. „Avem antivirale, vaccinuri și companii farmaceutice care pot dezvolta remedii pentru noile boli emergente”, spune el.
Vorbind despre posibile pandemii ale viitorului, seria Netflix amintește, de asemenea, pe scurt, câteva dintre cele mai grave pandemii de gripă din trecut, în special pandemia de gripă spaniolă din 1918. Iată o imagine de ansamblu a celor mai grave pandemii, legate de gripă, în istoria modernă.
Marea ciumă din Londra
Ciuma bubonică a apărut pentru prima dată la nivel de pandemie în secolul al XIV-lea ca și ciuma neagră, apărând pentru a doua oară în Londra, în anul 1665, fiind cunoscută drept Marea Ciumă din Londra, care a ucis 20% din populația Londrei, potrivit History.com. Numărul morților a fost atât de mare încât au apărut morminte în masă, iar mii de pisici și câini, despre care se credea că sunt cauza sursei, au fost ucise. În cele din urmă, focarul a fost oprit în 1666.
Surprinzător, ciuma bubonică există încă și astăzi, uneori apărând în zonele rurale din vestul Statelor Unite și, mai frecvent, în anumite părți din Africa și Asia, potrivit centrelor de control și prevenire a bolilor (CDC). Oamenii contractează de obicei ciuma, care este formată din ciuma bubonică, ciuma septicemică și ciuma pneumonică, în funcție de modul transmiterii, prin contactul cu purici sau animale infectate. Simptomele ciumei bubonice includ, în special, febră, dureri de cap, frisoane și unul sau mai mulți ganglioni limfatici umflați și sensibili. Din fericire, antibioticele moderne au succes în tratarea ciumei.
Gripa spaniolă
Gripa spaniolă a fost o pandemie gripală care s-a răspândit în întreaga lume între 1918 și 1919, potrivit CDC. Acesta a fost cauzat de un virus H1N1, cu origine aviară, deși nu se știe exact de unde a provenit virusul. CDC estimează că aproximativ 500 de milioane de oameni (sau o treime din populația lumii) a fost infectată cu virusul. În cele din urmă, a provocat cel puțin 50 de milioane de decese la nivel mondial, dintre care aproximativ 675.000 de decese în S.U.A.
Gripa din 1918 a fost foarte virulentă, conform CDC. În timp ce multe informații nu au fost documentate cu privire la gripa spaniolă, CDC a observat că un efect bine documentat a fost afectarea pulmonară rapidă și severă. „În 1918, victimele virusului pandemiei au prezentat plămâni plini de lichid, precum și pneumonie severă și o inflamație a țesutului pulmonar”, potrivit CDC.
Începând cu anul 2005, oamenii de știință au lucrat, de asemenea, la replicarea virusului din 1918, pentru a evalua patogenitatea virusului sau capacitatea acestuia de a provoca boli și de a dăuna unei gazde. Lucrarea, condusă de Terrence Tumpey, doctorand, microbiolog și șef al Filialei pentru Imunologie și Patogeneză (IPB), din divizia de gripă CDC, a arătat că virusul gripal din 1918 a fost un „produs mortal unic al naturii, în evoluția și interacțiunea dintre oameni și animale“, conform CDC. Aceștia ar putea ajuta în cazul posibilelor pandemii viitoare.
Gripa asiatică
În 1957, o altă pandemie de gripă, „gripa asiatică” a început în Asia de Est, potrivit CDC. Virusul gripal specific a fost o tulpină H2N2, care a fost detectată pentru prima dată în Singapore, în februarie 1957. De acolo, virusul a ajuns în Hong Kong, în aprilie 1957, și în orașele de coastă ale Statele Unite în vara anului 1957. Se estimează 1,1 milioane de oameni au murit din cauza gripei asiatice la nivel mondial, cu 116.000 dintre ei în Statele Unite.
Pandemia gripală din 1968
Pandemia gripală din 1968, numită și gripa Hong Kong, a apărut în China în iulie 1968, potrivit Encyclopaedia Britannica. Cauzat de un virus gripal A (H3N2), a fost al treilea focar de gripă pandemică care a avut loc în secolul al XX-lea, ucigând un milion de oameni din întreaga lume și aproximativ 100.000 de persoane doar în SUA.
Conform Encyclopaedia Brittanica, se crede că pandemia de gripă asiatică din 1957 ar fi putut da naștere pandemiei din 1968, printr-un proces numit „schimbare antigenică”, în care există mici modificări ale genelor unui virus gripal care poate duce la modificări ale proteinelor de la suprafața virusului, HA (hemaglutinină) și NA (neuraminidaza), care declanșează răspunsul imunitar al organismului. În cele din urmă, aceste schimbări antigenice sunt motivul pentru care oamenii pot contracta gripa de mai multe ori, potrivit CDC. De aceea, este necesar un vaccin antigripal anual pentru a oferi cea mai bună protecție împotriva virusului și a naturii sale în continuă schimbare.
Pandemia gripală din 2009
Cea mai recentă pandemie gripală din SUA, cunoscută inițial sub numele de „gripa porcină”, a apărut în 2009, având drept cauză un virus gripal nou, cu un virus gripal nou, H1N1, care nu a fost identificat anterior nici la animale, nici la oameni, conform CDC. Virusul a fost, de fapt, detectat pentru prima dată în SUA și s-a răspândit rapid de-a lungul țării și apoi și în lume. Conform CDC, între 12 aprilie 2009 și 10 aprilie 2010, au fost 60,8 milioane de cazuri, 274.304 spitalizări și 12.469 decese în SUA, din cauza virusului. CDC, de asemenea, a estimat că până la 575.400 de persoane au murit în întreaga lume.
Conform CDC, pandemia de gripă din 2009 a afectat în primul rând copiii, dar și adulții de vârstă mijlocie (adulții în vârstă aveau imunitate slabă, probabil dintr-o expunere anterioară la un virus H1N1 similar). Și, în timp ce pandemia s-a încheiat oficial pe 10 august 2010, virusul (H1N1) pdm09 continuă să circule ca virus gripal sezonier, provocând boli, spitalizări și decese, în întreaga lume, în fiecare an.
HIV/SIDA
Virusul imunodeficienței umane (HIV) și sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) au fost descoperite pentru prima dată la începutul anilor ’80. SIDA a fost detectată pentru prima dată în comunitățile gay americane, dar se crede că s-a dezvoltat dintr-un virus al cimpanzeilor din Africa, în anii 1920. Acum, conform celor mai recente date din CDC din 2006, acesta a evoluat la proporții pandemice, cu 65 de milioane de infecții și 25 de milioane de decese la nivel mondial. Cu toate acestea, noile tratamente au permis mai multor persoane să trăiască cu HIV, iar aproximativ 1,1 milioane de americani au în prezent boala, conform datelor guvernamentale. Se estimează că 38.000 de noi infecții cu HIV încă se produc în Statele Unite, în fiecare an.