Este vorba despre o singură vocală lungă, nu o înșiruire de cuvinte. Dar, acesta este un început.
În jurul anului 1100 î.Hr., în timpul domniei lui Ramses al XI-lea, un scrib și preot egiptean, numit Nesyamun, și-a petrecut viața cântând și făcând incantații în timpul liturghiilor, la templul Karnak din Tebe. Așa cum era obiceiul în acele vremuri, la moarte, Nesyamun a fost mumificat și sigilat într-un sicriu, cu inscripția „Nesyamun, Adevărata Voce (maat kheru)”.
Mumia sa a devenit unul dintre cele mai studiate artefacte din ultimii 200 de ani. De exemplu, este cunoscut că a suferit de anumite afecțiuni gingivale și de faptul că s-a stins din viață la vârsta de 50 de ani, de la un fel de reacție alergică.
Pe sicriul său, a fost inscripționată dorința sa, ca sufletul său să poată vorbi zeilor din viața de apoi. Iar acum, cea mai dragă dorință a lui Nesyamun se îndeplinește. Oamenii de știință au reprodus „sunetul” vocii preotului egiptean, prin crearea unei versiuni printate 3D a traiectului său vocal și conectarea acestuia la un difuzor. Cercetătorii au dezvăluit toate detaliile din spatele proiectului lor într-o nouă lucrare publicată în Scientific Reports.
,,El a dorit ca vocea sa să fie veșnică”, a declarat coautorul David Howard, de la Universitatea Royal Holloway, din Londra pentru IEEE Spectrum. „Pe de-o parte, presupunem că am atins acest obiectiv, ceea ce pare puțin ciudat, dar am reușit.”
Studierea traiectelor vocale este un domeniu foarte activ de cercetare. De exemplu, savantul vocal Ingo Titze, de la Universitatea din Utah a experimentat traiectele vocale excizate ale leilor și tigrilor siberieni. Într-un experiment memorabil din 2006, Titze a montat un laringe de tigru excizat, fiind de trei ori mai mare decât dimensiunea unui traiect vocal uman, într-un laborator, pentru o serie de experimente.
Unul dintre experimentele concepute a implicat suflarea cu aer, în timp ce au fost realizate scanări CT. Cu ajutorul acestora, Titze a reușit să construiască un model pe calculator, capabil să simuleze cele patru tipuri de vocalizări ale tigrului: urletul, mârâitul, geamătul și sforăitul. Sigur, vocalizările computerizate sunau mai degrabă ca o vacă care se confruntă cu o suferință gastrică extremă. Putem afirma că, în cazul unor specii particulare de animale, astfel de studii oferă o perspectivă asupra complexității funcționării traiectelor vocale.
Au fost realizate multiple studii care au implicat examinări RMN, în cazul unor cântăreți, pentru a monitoriza mecanica actului vocal, inclusiv a pieselor polifonice și modul în care laringele se schimbă pentru a produce diferite stiluri de muzică. De exemplu, în 2016, baritonul german Michael Volle a interpretat „Song to the Evening Star”, de la Tannhäuser de Wagner, în timpul unei scanări RMN. De asemenea, în 2016, o echipă de cercetători italieni a reconstruit corzile vocale ale lui Ötzi, Omul Zăpezii, folosindu-le pentru a-i reproduce vocea. Numeroase încercări anterioare s-au concentrat să reproducă vocea unei personalități străvechi, folosind diferite tehnologii software pentru animarea unei imagini reconstruite a feței respective. Ca rezultat, cercetătorii au obținut o bună aproximare a acelor sunete.
Dar, potrivit lui Howard, nicio persoană nu a fost capabilă să asculte vocea unui învățător străvechi, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acesta este un motiv pentru care el și colegii săi l-au ales pe Nesyamun ca subiect, încurajați, în continuare, de dorința clară a preotului ca vocea lui să continue să fie auzită. „Având în vedere dorința declarată a lui Nesyamun, de a-și auzi vocea în viața de apoi, pentru a trăi pentru totdeauna, împlinirea credințelor, prin sinteza funcției sale vocale, ne permite să obținem contact direct cu Egiptul antic, ascultând un sunet dintr-un traiect vocal, care nu a fost auzit de peste 3.000 de ani”, au scris autorii.
Ființele umane produc sunete prin intermediul corzilor vocale sau a pliurilor mucoasei laringelui. În timp ce aerul din plămâni trece, pliurile vibrează pentru a produce sunete care sunt modificate, ulterior, prin forma traiectului vocal. Poziția buzelor, limbii și cerului gurii influențează, de asemenea, tipul sunetelor produse.Această ultimă lucrare se bazează, în mare parte, pe dezvoltarea unui „organ al traiectului vocal”, un dispozitiv care redă sunete vocale, printr-o replică printată 3D a unui laringe. Acest dispozitiv a fost proiectat de Howard, în 2013. Dispozitivul a atras atenția unui arheolog de la Universitatea din York, coautorul John Schofield, astfel, născându-se proiectul interdisciplinar. Mumia lui Nesyamun a fost alegerea perfectă, deoarece a fost remarcabil de bine conservată, iar forma traiectului său vocal a fost în mare parte intactă, deși țesutul propriu-zis era uscat.
În primul rând, Howard și colaboratorii au efectuat scanări CT ale mumiei, folosind acele imagini pentru a crea un model digital, care a dictat forma traiectului vocal 3D printat. Bazându‑se pe sinteza modernă a vorbirii, au generat un semnal de intrare, pe care l-au redat, printr-un difuzor, în structura laringiană artificială. Au avut loc câteva modificări suplimentare, cum ar fi adăugarea unui cilindru de cuplare pentru a conecta capătul laringelui cu difuzorul și adaptarea intervalului de frecvență rezultat la ceva asemănător cu intonația unei voci masculine.
În acest fel, Howard și colaboratorii au reușit să reproducă un singur sunet special, situându‑se undeva între vocalele cuvintelor din limba engleză „bed” și „bad”. Este un sunet puțin zgomotos, având în vedere că traiectul vocal este realizat din plastic, dar Howard susține că acesta este totuși foarte aproape de modul în care preotul ar fi rostit aceleași vocale, citând studii anterioare prin care au fost folosite traiectele vocale 3D ale unor persoane în viață. „Îmi pot reconstrui traiectul vocal, apoi îl puteți auzi stând lângă mine și puteți spune dacă este similar sau nu cu cel real”, a spus el pentru IEEE Spectrum. ,,Răspunsul este: Da, este similar. Ne folosim de acest fapt pentru a transpune acești 3.000 de ani și pentru a susține că deținem unele sunete similare cu cele produse de preotul Nesyamun”, declară, în continuare, Howard.
Acest studiu este cu siguranță un subiect interesant pentru mediul virtual actual, ce va atrage curiozitatea multora. Există, totuși, câteva avertismente. Howard recunoaște, de exemplu, că modelul lor 3D se bazează pe forma traiectului vocal al preotului, dar nu în timp ce stătea în templu, făcând incantații sau cântând, ci în timpul somnului. Gâtul este înclinat înapoi, limba este poziționată deasupra dinților inferiori și nu trece niciun aer real (spre deosebire de experimentele lui Titze cu laringe de tigru siberian). Și, deși traiectul vocal al lui Nesyamun era foarte bine păstrat, nu avea cerul gurii moale, iar limba se atrofiase.
„În mare parte, cred că a fost un studiu bine făcut”, a spus Daniel Aalto, de la Universitatea din Alberta – care nu a fost implicat în studiu – susține Scientific American. Dar, „ceea ce face o voce să fie recunoscută – și ceea ce o face unică – nu este doar forma traiectului vocal, ci modul în care sunt folosite corzile vocale”, continuă Daniel Aalto. Rezultatul audio din studiul curent a fost creat printr-o sursă mecanică, nu prin corzile vocale propriu-zise ale preotului. De altfel, nu este decât o aproximare a vocii lui Nesyamun.„Chiar dacă avem o descriere geometrică precisă în 3D a sistemului vocal al mumiei, nu am fi capabili să-i reconstruim cu exactitate vocea sa originală”, a spus omologul Piero Cosi, de la Institutul de Științe și Tehnologii Cognitive din Italia, declarând aceste informații pentru cotidianul The New York Times. Cosi a fost un membru al echipei care a reprodus „vocea” lui Ötzi, Omul Zăpezii.Următorul pas al proiectului este de a reproduce sunetele produse de Nesyamun în timpul incantațiilor, ceea ce ar necesita o manipulare computerizată precisă pentru a schimba forma traiectului vocal, după cum este necesar. Este posibil ca, în viitorul apropiat să „rostească” cuvintele originale, înscrise pe sicriul acestuia. „Cu siguranță nu poate vorbi în acest moment”, a recunoscut Howard pentru Times. „Dar cred că este perfect plauzibil să afirm că, într-o zi, va fi posibil să producem cuvinte atât de apropiate pe cât sunt sunetele reale”, susține el.