Compania care operează la centrala nucleară și care a fost devastată de tsunami-ul de la Fukushima, a declarat că va rămâne fără spațiu pentru a stoca cantitățile masive de apă contaminată, în următorii trei ani. Mai mult, se fac presiuni asupra guvernului și publicului pentru a se ajunge la un consens cu privire la utilizarea apei.
Trei reactoare, din cadrul uzinei Fukushima Dai-ichi, au fost topite într-un cutremur masiv din anul 2011. De asemenea, reactoarele au fost afectate și de tsunami-ul din nord-estul Japoniei. Apa radioactivă s-a scurs din reactoarele deteriorate și s-a amestecat cu apa subterană și cu cea provenită de la ploi. Cu toate acestea, apa este tratată, însă rămâne ușor radioactivă, fiind păstrată în rezervoare mari.
Uzina a acumulat peste 1 milion de tone de apă în aproape 1.000 de rezervoare. Operatorul, Tokyo Electric Power Co., spune că intenționează să construiască mai multe tancuri, pentru depozitare până la 1,37 milioane de tone, gabarit la care se va ajunge în vara anului 2022.
Ce se va întâmpla după această perioadă?
La aproape 8 ani și jumătate de la accident, oficialii nu au hotărât ce să facă cu apa radioactivă. Un grup ales de către guvern a luat în calcul cinci alternative, inclusiv eliberarea controlată a apei în Oceanul Pacific, despre care experții nucleari, inclusiv membri ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, spun că este singura opțiune realizabilă. Cu toate acestea, pescarii și rezidenții se opun cu fermitate propunerii, spunând că eliberarea acestei ape ar duce la desființarea pescuitului și agriculturii locale.
Experții spun că tancurile pentru depozitarea apei prezintă riscuri de inundații, radiații și împiedică eforturile de dezafectare a instalației. TEPCO (Tokyo Electric Power Co.) și oficialii guvernamentali intenționează să înceapă eliminarea combustibilului topit în anul 2021. De asemenea, doresc să elibereze o parte din complexul ocupat în prezent cu rezervoare pentru a construi spații de depozitare sigure, pentru resturile topite și alți contaminanți existenți.
O altă opțiune ar putea fi tratarea apei din subteran, dar și vaporizarea. Ar exista chiar și a șasea opțiune, însă este cea mai puțin probabilă, aceea de a stoca apa pe termen cât se poate de lung. Mai mulți membri ai grupului au cerut reprezentaților TEPCO să ia în considerare asigurarea unui teren suplimentar pentru a construi mai multe tancuri de depozitare, în cazul în care nu se poate ajunge la un consens în următoarea perioadă.
Purtătorul de cuvânt al TEPCO, Junichi Matsumoto, a declarat că acele contaminări din lucrările de dezafectare trebuie să rămână în complexul uzinei. El a mai spus că depozitarea pe termen lung va reduce radiațiile treptat. Pe măsură ce trece timpul, nivelul radiației este din ce în ce mai scăzut. Acest lucru însă va întârzia lucrările de dezafectare, deoarece instalațiile necesare nu pot fi construite doar până în momentul în care rezervoarele sunt scoase.
Matsumoto a refuzat să precizeze termenul limită pentru luarea deciziei cu privire la utilizarea apei, dar a spus că speră ca guvernul să susțină o dezbatere publică în acest sens.
„Atunci când vorbim despre reconstrucția lui Fukushima, întrebarea este dacă ar trebui să acordăm prioritate dezafectării zonei în detrimentul vieții oamenilor din Fukushima. Problema nu se referă doar la știință”, a spus Naoya Sekiya, profesor de științe sociale în dezastre naturale. „Problema nu se referă doar la știință”, a mai adăugat aceasta.