Izbucnirea fără precedent a focurilor sălbatice din zona arctică și cantitățile vaste de CO2 emis au fost subiecte mediatizate în întreaga lume.
Un nou studiu Nature Geoscience arată rolul important pe care îl joacă cărbunele în a ajuta la compensarea emisiilor de carbon provocate de incendii. Echipa de cercetare spune că acest cărbune ar putea „bloca”, în mod eficient, o cantitate considerabilă de carbon, în anii următori.
În medie, într-un an, incendiile din întreaga lume ard o zonă echivalentă cu dimensiunea Indiei și emit mai mult dioxid de carbon în atmosferă decât transportul rutier global, feroviar, maritim și aerian. Pe măsură ce vegetația din zonele arse reapare, prin fotosinteză se atrage CO2 din atmosferă. Aceasta face parte din ciclul normal de recuperare a incendiilor, care poate dura mai puțin de un an în cazul pajiștilor sau zeci de ani în cazul pădurilor predispuse la apariția focurilor sălbatice.
În cazuri extreme, cum ar fi zonele de turbă arctică sau tropicală, recuperarea completă poate dura și secole. Recuperarea vegetației este importantă, deoarece carbonul, care nu este recaptat, rămâne în atmosferă și contribuie la schimbările climatice.
Incendiile intenționate contribuie, în special, la schimbările climatice, deoarece acestea duc la eliberarea carbonului în atmosferă, pe termen lung.
În prezent, un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea Swansea și Universitatea Vrije Amsterdam, a arătat rolul important pe care îl are cărbunele creat în urma incendiilor – cunoscut sub denumirea de carbon pirogenic – pentru a ajuta la compensarea emisiilor de carbon.
Autorul principal Dr Matthew Jones, care s-a alăturat recent Școlii de Științe a Mediului din Universitatea Swansea, a declarat:
„CO2 emis în timpul incendiilor este capturat, în mod normal, pe măsură ce vegetația este regenerată. Oamenii de știință consideră că, după ce biomasa a fost recuperată complet, focurile sălbatice rămân doar evenimente neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon în atmosferă.”
„Cu toate acestea, într-un incendiu, o parte din vegetație nu este consumată prin ardere, ci transformată în cărbune. Acest material bogat în carbon poate fi depozitat în soluri și oceane pe perioade foarte lungi de timp. Pentru a cuantifica mai bine cantitatea de carbon depozitată în urma incendiilor, la scară globală, au fost combinate studiile de teren cu datele primite de la satelit.”
Lucrarea, la care au fost coautori dr. Cristina Santin și prof. Stefan Doerr, de la Universitatea Swansea, precum și prof. Guido van der Werf, de la Universitatea Vrijedin Amsterdam, au explicat că, pe lângă CO2 eliberat în atmosferă, incendiile transferă și o cantitate semnificativă din carbonul rezultat din vegetația afectată, în cărbune și alte materiale carbonizate. Cercetătorii spun că acest carbon pirogenic trebuie utilizat în modelele globale ale emisiilor de foc.
Dr. Jones a spus: „Rezultatele noastre arată că, la nivel global, producția de carbon pirogenic este echivalentă cu 12% din emisiile de CO2, provenite din incendii și poate fi considerată un „amortizor” semnificativ pentru emisiile de incendii peisagistice”.
„Se preconizează că încălzirea climatică va crește prevalența incendiilor în multe regiuni, în special în păduri”.
Aceasta poate duce la o creștere globală a emisiilor de CO2 în atmosferă, dar și la o creștere a depozitului de carbon pirogenic. Dacă vegetația se poate recupera în mod natural, atunci CO2 emis va fi recuperat, prin regresare, în deceniile viitoare, lăsând în urmă un stoc suplimentar de carbon pirogenic în soluri, lacuri și oceane.
„Ne așteptăm ca acest carbon pirogenic suplimentar să fie capturat pentru o perioadă de secole până la milenii și, deși în cele din urmă va reveni în atmosferă, nu va putea să ne afecteze climatul”.
Oamenii de știință consideră că, după ce biomasa a fost recuperată complet, focurile sălbatice rămân doar evenimente neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon în atmosferă.
„Este o veste bună, deși creșterea emisiilor de CO2 cauzate de activitatea umană, inclusiv despăduririle și unele incendii de turbă, continuă să reprezinte o amenințare serioasă pentru climatul global”.
Încă există întrebări importante în privința modului în care un climat mai cald și mai predispus la secetă va afecta extinderea globală a incendiilor în viitor. De exemplu, va fi mai mult foc în zonele de turbă arctică, așa cum ne confruntăm în această vară, și ce proporție de emisii de CO2 va fi redobândită după ce vegetația se va regenera? Prin această cercetare s-a arătat cât de important este circuitul carbonului în natură, dar și ce presupune arderea combustibililor fosili. Emisiile globale de gaze cu efect de seră provin din producția de carbon pirogenic sunt publicate în revista Nature Geoscience.