În prezent, în largul coastei Europei, sunt utilizate o serie de drone pentru misiuni anti-poluare. Acestea pot detecta gazele de eșapament produse de navele maritime, pentru a surpinde operatorii care utilizează combustibili ilegali.
La începutul anului 2020, Organizația Maritimă Internațională din cadrul ONU a introdus o nouă legislație pentru a reduce limita procentului de sulf din combustibilul utilizat de nave, de la 3,5% la 0,5%. În anumite zone aglomerate, precum Canalul Mânecii și Strâmtoarea Gibraltar, există limite speciale de 0,1%. Cercetătorii au demonstrat faptul că emisiile de oxid de sulf (SOx) produse de către nave sunt factori care produc dezvoltarea bolilor cardiovasculare și pulmonare. În plus, acestea pot conduce la formarea ploilor acide.
În cadrul unei operațiuni recente, realizate în largul coastei Gibraltarului, 294 de nave au fost analizate de către o patrulă de drone lansate de către Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă a UE (EMSA). În urma acesteia, s-a constatat faptul că aproximativ 27 dintre nave încălcau nivelurile de emisii. Zilnic, operatorii de drone efectuează două zboruri în apropierea strâmtorii Gibraltar, în cadrul cărora se realizează aproximativ 10 inspecții, iar în Europa sunt în curs de desfășurare alte misiuni în acest sens.
Dronele Camcopter S-100 utilizate, care sunt fabricate de compania austriacă Schiebel, pot călători la viteze de până la 240 de kilometri pe oră și pot ajunge la altitudini de 5.500 de metri. Dispozitivele, care au o greutate de 200 de kilograme și care sunt confecționate din fibră de carbon și piese din titan imprimate 3D, au o lungime de peste trei metri și pot fi controlate de la distanțe de până la 200 de kilometri. De asemenea, ele pot zbura continuu timp de șase ore, adică de trei ori mai mult decât un elicopter Royal Navy Lynx.
Între anii 2013 și 2015, aceste drone au fost folosite în Malta, în toiul crizei refugiaților. „Dispozitivele au ajutat la localizarea a 30.000 de persoane care efectuau treceri riscante și la coordonarea salvării lor”, a declarat un reprezentant din cadrul companiei Schiebel. În anul 2018, EMSA a contractat o flotă de astfel drone cu scopul de a fi utilizate pentru monitorizarea emisiilor.
Dispozitivele sunt echipate cu senzori de gaz și camere video, care funcționează atât în spectrul vizibil, cât și în cel infraroșu, cu scopul de a detecta cât mai eficient gazele de evacuare ale navelor. Un detector măsoară oxidul de sulf în timp ce altul măsoară dioxidul de carbon. Aceste informații pot fi utilizate pentru a estima cu exactitate concentrația de sulf din combustibilul ars. Aceste măsurători sunt trimise autorităților competente în timp real.
În prezent, măsurătorile la distanță nu sunt admise ca dovadă. Așadar, EMSA nu poate amenda persoanele care încalcă legea. Totuși, organizația poate să instruiască personalul să testeze combustibilul atunci când nava intră în portul de destinație.
Operatorii din cadrul EMSA transmit o listă de ținte către operatorii de drone, iar aceștia din urmă lansează dispozitivele spre locația navei folosind sistemul automat de identificare instalat pe toate navele. Deși dronele sunt capabile să decoleze, să efectueze misiuni și să aterizeze complet autonom, misiunile actuale sunt supravegheate de oameni din cauza distanței mici dintre dispozitive și vase.
„Ne apropiem de nava vizată din spate, facem măsurarea și, după câteva minute, putem zbura pentru a verifica o altă navă. Această metodă este cu siguranță mult mai rentabilă decât utilizarea unor elicoptere cu echipaj”, a declarat Lubos Sramek din cadrul Schiebel.
Sramek a adăugat faptul că, în majoritatea cazurilor, în ciuda faptului că drona va zbura la doar câțiva metri deasupra și în spatele navei, membrii echipajului unei nave nu vor fi total conștienți de faptul că sunt testați. „Zgomotul este similar cu cel produs de o motocicletă. Acesta poate fi mascat foarte ușor de zgomotul de la bordul unei nave”, a relatat Sramek.
Totuși, el avertizează că ar putea exista „trucuri” folosite de operatorii de nave pentru a păcăli testele, precum deținerea a două rezervoare de combustibil și arderea combustibilului mai ieftin, dar ilegal, pe mare și lăsând doar combustibil legal pentru testarea în port.
