Mai multe specii de șerpi au dezvoltat o pereche de colți, care le permit să injecteze venin, fie pentru a ataca prada, fie pentru a se apăra de prădători. Aceștia au evoluat mici riduri, aflate la baza dintelui, în canale adânci, utilizate pentru a transporta veninul spre vârf.
Alessandro Palci și colegii acestuia din cadrul Universității Flinders din Australia au dorit să explice originile dinților veninoși, care se regăsesc la atât de multe specii de șerpi încât aceștia trebuie să fi evoluat de mai multe ori.
Aceștia au folosit o serie de scanări microCT de înaltă rezoluție pentru a analiza în detaliu colții de șarpe. După examinarea colților proveniți de la 21 de specii de șarpe și a unor dinți proveniți de la două specii de șopârle, cercetătorii au descoperit o caracteristică comună. În interior, dentina aflată în apropiere de baza dintelui sau colțului a fost pliată într-o serie de pliuri verticale, care se extind spre vârful dintelui. Cercetătorii au prelevat mai multe probe de țesut de la o specie de șopârlă și de la trei specii de șarpe pentru a confirma prezența acestor așa-numite structuri plicidentine.
„Înainte de scanarea CT nu exista nicio modalitate de a analiza complet țesutul din interiorul unui colț de șarpe. Acestea sunt formațiuni foarte mici și foarte dure, așa că disecarea nu a fost o opțiune, mai ales dacă se dorește analizarea structurii interne”, a declarat Andrew Durso din cadrul Universității Florida Gulf Coast, care nu a fost implicat în analiză.
Plicidentina este regăsită frecvent în cazul reptilelor dispărute, dar nu este la fel de cunoscută în cazul animalelor din prezent. Anterior, această substanță a fost raportată doar în cazul unor specii de pești și șopârle.
Echipa a descoperit existența plicidentinei atât la șerpii veninoși, cât și la cei neveninoși. Speciile de șerpi care nu au evoluat foarte mult, precum boa și pitonii non-veninoși, au avut riduri relativ mici.
Totuși, în cazul șerpilor veninoși, ridurile sunt mai mari, iar unul dintre acestea s-a dezvoltat într-un canal adânc, care transportă veninul până la vârful colțului. „Plicidentina este prezentă în cazul tuturor speciilor, dar aceasta este probabil o mutație aleatorie, care determină creșterea pliurilor și formarea unui șanț”, a declarat Palci.
Acest lucru se poate datora faptului că, odată ce un șarpe a evoluat pentru a produce venin, selecția naturală i-a favorizat pe cei cu riduri plicidentine mai mari pentru a ajuta la canalizarea veninului către vârful colțului.
