Acasă IT INFRASTRUCTURA NESIGURĂ A INTERNETULUI

INFRASTRUCTURA NESIGURĂ A INTERNETULUI

12
0
Michelle D’Urbano

„La început, internetul a fost doar un mic proiect de cercetare. Acum este esențial pentru societate și structura sa ,iar scopul inițial nu mai este același”, spune James Ball.

În ianuarie 1989, doi ingineri, Kirk Lougheed din cadrul corporației Cisco System și Yakov Rekhter din cadrul IBM (International Business Machines), au participat la o conferință de tehnologie din Austin, Texas.

Cei doi ingineri căutau să găsească o soluție, pe termen scurt, pentru problemele legate de modul în care datele circulau pe internetul nou-înființat, care, la momentul respectiv, conecta aproximativ 100.000 de computere, din întreaga lume.

Inițial, aceștia au schițat un nou protocol, pe două sau trei șervețele (nu își amintesc exact numărul șervețelelor și nu au păstrat originalele.) Acest protocol a fost adoptat ca noul standard pentru determinarea rutelor fizice pe care le-ar urma datele, pentru a traversa rețeaua.

După 25 de ani, „protocolul schițat pe cele trei șervețele” este încă în vigoare. Dar, între timp, internetul a devenit o infrastructură globală critică, esențială pentru operațiunile comerciale ale multora dintre cele mai mari companii din lume, ecosistemul informațional al planetei și comportamentul zilnic al aproximativ jumătate din populația de oameni de pe Pământ.

Protocolul pe care l-au conceput Lougheed și Rekhter, într-o pauză de masă, cunoscut sub numele de Border Gateway Protocol (BGP) a fost mult mai bun decât oricare dintre cele realizate până atunci, nefiind o rețea globală sigură pe care ne-am putea baza cu toții.

Procesul funcționează similar cu cel al unui ,,transponder” (dispozitiv care, la primirea unui semnal, emite un răspuns diferit), pentru a ghida avioanele. De exemplu, computerele din rețea informează piloții avioanelor dacă zboară în direcția corectă pentru a ajunge la Paris.

Într-un exemplu celebru, autoritățile pakistaneze au dorit să șteargă un videoclip de pe YouTube, pe care îl consideraseră jignitor, și au ordonat furnizorilor lor de internet să facă acest lucru. O companie a îndeplinit cerința acestora, folosind protocolul BGP (Border Gateway Protocol), pentru a redirecționa pe cineva care caută orice informație sensibilă pe YouTube, în Pakistan, către un punct mort.

Nimeni nu a piratat sau cauzat probleme platformei YouTube, prin blocarea accesării acesteia. Din păcate, această nouă „rută” către YouTube nu a fost limitată doar pentru utilizatorii acestei firme. Datorită erorilor umane, furnizorul de internet pakistanez a recomandat noua sa rută în întreaga lume, eliminând site-ul web YouTube, pentru milioane de utilizatori.

Acesta este doar un singur exemplu a ceea ce s-a întâmplat cu un protocol. Utilizatorii pot fi direcționați greșit, interceptați, blocați și puși în pericol de numeroase vulnerabilități, încorporate în infrastructura internetului, iar eforturile de remediere sunt dificile și periculoase.

Internetul a luat naștere ca o colaborare între universități, cu reguli convenite de comun acord între academicienii implicați. Până în prezent, funcționarea protocoalelor nu este prevăzută într-un manual de reguli, ci într-o colecție de „Cereri pentru comentariu”, un titlu pasiv-agresiv, ales pentru a evita conflictele.

În anul 2019, internetul a împlinit 50 de ani. În primele două decenii, a luat amploare treptat, în cadrul instituțiilor care deja se cunoșteau și aveau încredere reciprocă, apoi, în anii 1990, a avut parte de o creștere incredibilă până în prezent. Pe parcursul evolutiei internetului nu a fost luată o decizie de a reorganiza rețeaua. Nu o putem reconstrui de la zero, de aceea trebuie să reparăm ceea ce avem în momentul prezent.

Una dintre cele mai mari provocări în acest sens este că internetul este operat în mare măsură prin consimțământ și printr-un consens lent și măcinat. Nu există o autoritate de supraveghere, nimeni nu stabilește legi globale.

Pentru majoritatea guvernelor, acest lucru s-a întâmplat pentru că singurul lucru mai rău decât lipsa unei autorități de supraveghere a internetului este altcineva care îl controlează. Cu toate acestea, această lipsă de autoritate este o îngrijorare, deoarece viața, datele, comunicațiile și infrastructura noastră fizică este înregistrată în mediul online.

Niciuna dintre aceste probleme nu va deveni mai ușoară. Cel mai bun moment pentru a decide cine controlează internetul a fost acum câteva decenii. O altă perioadă în care putem face acest lucru reprezintă chiar momentul actual.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.