Acasă COVID-19 CÂT DE PREDISPUS SUNTEȚI LA COVID-19 ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE SÂNGE?

CÂT DE PREDISPUS SUNTEȚI LA COVID-19 ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE SÂNGE?

132
0
Există unele dovezi prin care tipul de sânge al unei persoane ar putea influența șansa de a avea Covid-19

Poate ai auzit că tipul tău de sânge te poate proteja împotriva virusului Covid-19 sau te poate face mai vulnerabil. Știința sugerează că le poate face pe ambele. Însă, cercetătorii spun că este prea devreme să ia decizii pe baza grupei de sânge.

Ideea că tipul de sânge ar putea influența sensibilitatea la infecție a început să circule în luna martie a anului 2020, după ce cercetătorii din China au postat online câteva rezultate preliminare.

Punctul lor de pornire a fost faptul că susceptibilitatea la virusul SARS original este influențată de grupa sanguină, tipul 0 fiind oarecum protector împotriva virusului. De asemenea, alte virusuri sunt dependente de grupul sanguin; persoanele cu tip A s-au dovedit a fi mai sensibile la hepatita B și la HIV.

Echipa a comparat probele de sânge a 2.173 de persoane infectate cu covid-19, aflate în spitale, cu populația generală. Acest lucru a dezvăluit că, în rândul persoanelor din spital, au existat mai multe grupe sanguine A și mai puține în grupul sanguin 0, față de populația generală, ceea ce sugerează că tipul A a fost asociat cu un risc mai mare de infecție, iar tipul 0 cu un risc mai mic.

Câteva săptămâni mai târziu, cercetătorii din New York au descoperit un model similar, dar numai în rândul pacienților al căror tip de sânge a fost pozitiv Rhesus.

Cum așa? Lucrările anterioare asupra virusului SARS au arătat că protecția de care se bucura persoanele cu sânge de tip 0 se datora faptului că au deja anticorpi de protecție, care ar fi putut crea răspuns la molecule imunogene sau antigene, de la alți agenți patogeni. Acești anticorpi au inhibat virusul SARS să se blocheze pe un receptor celular numit ACE2, pe care îl folosește pentru a se descompune în celulele umane.

Acei anticorpi văzuți la persoanele cu sânge de tip 0 par să fi fost provocați de antigene similare cu cele de pe celulele sanguine de tip A. Acest lucru ar putea explica de ce oamenii cu grupa sanguină de tip A nu au acești anticorpi, chiar dacă ar fi fost expuși la aceiași agenți patogeni ca cei cu sânge de tip 0, sistemele lor imunitare putând recunoaște antigenele ca fiind „ale lor”.

Având în vedere asemănarea biologică a virusului SARS cu COVID-19, cercetătorii speculează că același mecanism se află în spatele efectului protector.

Cu toate acestea, susceptibilitatea la infecție nu echivalează neapărat cu riscul de a ne îmbolnăvi grav. „Există două întrebări separate”, precizează Anahita Dua din cadrul Spitalul General Massachusetts, aflat în Statele Uunite ale Americii. „Prima fiind, dacă tipul de sânge este legat de susceptibilitatea la virus? A doua este că, după ce ai obținut virusul, tipul tău de sânge îți poate agrava starea?”

La cea de-a doua întrebare, dovezile sunt „peste tot”, spune ea, și, în mare parte, în cercetările neevaluate de la egal la egal. De exemplu, echipa din New York nu a găsit nicio asociere.

O colaborare internațională a publicat un studiu revizuit, aplicat pe 1.590 de pacienți din Italia și Spania, care au intrat în insuficiență respiratorie, în timp ce erau tratați pentru COVID-19. Ei au scanat genomul lor pentru a găsi variante asociate cu gravitatea bolii lor și au găsit două.

Unul a fost un grup de șase gene cu mai multe legături posibile cu boala, inclusiv gene care reglementează ACE2; celălalt a fost sistemul grupelor de sânge AB0. Rezultatul este „izbitor”, spune Mark Caulfield de la William Harvey Research Institute din Marea Britanie, dar trebuie replicat.

Ultimele cercetări analizate de către grupul Dua nu au ajutat la clarificarea confuziei. Ea și echipa sa au analizat datele medicale de la mii de pacienți cu COVID-19, din zona Boston. „Ne-am uitat la tipul de sânge și la bolile grave, dar și la decedați și nu am găsit nicio asociere”, adaugă colega ei Christopher Lutz.

Cu toate acestea, spune Dua, asocierea nu poate fi exclusă și, dacă este reală, ar fi un instrument util în diagnosticarea pacienților. „Dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a ajunge la o concluzie completă”, susține Lutz.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.