Oamenii de știință studiază modul în care animalele comunică între ele, pentru a ajuta la evoluția vorbirii umane.
Adesea, sunetele făcute de animale pot oferi informații despre mărimea lor. Cu toate acestea, unele specii au găsit modalități de a „falsifica” dimensiunea corpului lor.
De exemplu, cerbii de gen masculin produc frecvențe joase pentru a părea mult mai mari decât sunt de fapt, pentru a atrage potențialii parteneri. În cazul ursului koala, cântecele de împerechere masculine includ strigăte foarte mici, care sunt, de obicei, asociate cu mamiferele de dimensiuni mai mari.
Cercetătorii spun că, dintre descoperirile lor preliminare, publicate în revista Biology Letters, ar putea să afle modul în care oamenii au învățat să vorbească.
Maxime Garcia din cadrul Departamentului de Biologie Evolutivă și Studii de Mediu al Universității din Zurich, a declarat: „Credem că o strategie de „falsificare a vocii” ar putea fi un prim pas evolutiv spre învățarea sunetelor noi, de orice fel”.
„Speculativ, ne aduce mai aproape de a înțelege evoluția vorbirii umane. Strămoșii noștri ar fi putut învăța cum să vorbească, abia după ce au învățat cum să scoată sunete sau cum să atingă note mai înalte.”
Oamenii de știință au analizat sunetele și mărimea corpului a 164 de mamifere diferite, variind de la șoareci și maimuțe, până la mamifere acvatice. Ei au descoperit că animalele care își falsifică dimensiunea corpului lor, pot avea voci flexibile.
Oamenii de știință susțin că munca lor oferă o nouă modalitate de investigare a evoluției sistemelor de comunicații.
Andrea Ravignani a declarat: „Vrem să extindem teoria noastră pentru a ține cont și de alte presiuni evolutive, nu doar de selecția sexuală”.
„De asemenea, dorim să reproducem concluziile preliminare cu mai multe mamifere și să testăm dacă ideile noastre se aplică și păsărilor sau altor grupuri taxonomice.”
