Secvențele ADN de la copiii care au trăit în Africa de Vest cu mii de ani în urmă ar putea ajuta la descoperirea modului în care oamenii s-au deplasat pe continent.
Revoluția antico-genomică ajunge în sfârșit la începutul umanității: Africa. Cercetătorii au secvențiat genomii a patru copii care au trăit în ceea ce este acum, Camerun, acum câteva mii de ani.
Genomii lor (primii care au fost colectați de la vreun om străvechi din Africa de Vest) ridică întrebări despre originile unei migrații care a transmis limba și agricultura pe continent și sugerează evenimente mai vechi din istoria umană, precum apariția speciei Homo sapiens și răspândirea ei din Africa.
Însă, descoperirile evidențiază decalajul mare în înțelegerea istoriei populației africane de către oamenii de știință, în raport cu cea a Eurasiei, a Americii și chiar a Oceaniei. Cercetătorii au secvențiat mai mult de 1.000 de genomi umani antici din aceste regiuni, față de mai puțin de 80 din Africa, dintre care puțini sunt mai vechi de 10.000 de ani.
„Nu avem o imagine clară în acest moment”, spune David Reich, genetician la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts, care a condus studiul. „Africa este cel mai divers loc de pe Pământ. Este locul unde a apărut descendența noastră umană.” Nu este surprinzător, adaugă el, faptul că tocmai istoria relativ recentă a populațiilor sale este greu de descifrat în prezent.
Strămoși comuni
Astăzi, deși oamenii din Africa Subsahariană reprezintă populația cea mai diversă din punct de vedere genetic, mulți dintre locuitorii regiunii au strămoși comuni datorită unei migrații masive care a început în urmă cu aproximativ 3.000-5.000 de ani. Originară din Africa de Vest, această migrațiune, cunoscută sub numele de expansiunea Bantu, a răspândit agricultura și o familie de limbi comune în estul și sudul Africii, unde mulți locuitori încă vorbesc limbi bantane și au strămoși din Africa de Vest.
Lingviștii și arheologii au arătat faptul că o zonă numită Grasslands, lângă granița modernă a Camerunului și Nigeria, a fost originea expansiunii Bantu. Limbile bantane vorbite acolo sunt mai diversificate decât oriunde altundeva în Africa, iar dovezile arheologice sugerează că oamenii din regiune au făcut parte din primele etape ale culturilor domestice și ale trecerii la un stil de viață agricol, în urmă cu mii de ani.
Cercetătorii conduși de Reich și Mary Prendergast, arheolog la Universitatea Saint Louis – Campusul din Madrid și la Școala Medicală Harvard, au analizat rămășițele dintr-un adăpost de stâncă din Camerun, numit Shum Laka. Situl, asemănător unei peșteri, conține resturi umane care au până la 30.000 de ani. Reich și Prendergast au reușit să obțină cantități suficiente de ADN pentru a genera genomi compleți pentru doi băieți tineri, care au trăit acum 8.000 și, respectiv 3.000 de ani. De asemenea, au colectat câteva date genomiale de la un băiat și o fată din aceleași perioade. O analiză genetică, publicată pe 22 ianuarie 2020, în Nature, sugerează că băiatul și fetița de acum 3.000 de ani erau rude de gradul doi, cum ar fi unchi și nepoată. Cei din perechea de 8.000 de ani erau rude de gradul al patrulea, probabil veri îndepărtați.
În ciuda unui decalaj de 5.000 de ani, în unele cazuri, toți cei patru genomi ai copiilor erau foarte asemănători între ei. În comparație cu ADN-ul africanilor moderni, genomul lor a fost mai strâns legat de cel al grupurilor de vânători-culegători din Africa central-vestică, care sunt uneori cunoscuți sub numele de pigmei decât de cel al camerunezilor contemporani sau ale altor populații care vorbesc bantu.
Deconectarea dintre rămășițele de la Shum Laka și vorbitorii bantu contemporani a fost surprinzătoare, spune Reich, și sugerează că populația din care făceau parte copiii antici nu se număra printre cei care au migrat din zonă în timpul expansiunii Bantu. Este posibil ca alte grupuri din zonă să poarte limbi bantu în jurul Africii, dar Reich spune că datele echipei sale ar trebui să încurajeze cercetătorii să analizeze dacă migrația a început în altă parte – poate mai spre vest, în actuala Nigeria.
„Nu ar trebui să ne pripim și să concluzionăm că expansiunea Bantu a avut loc din altă parte”, spune Pontus Skoglund, un genetician de la Francis Crick Institute din Londra. El a adăugat că Shum Laka a fost una dintre numeroasele populații care trăia în regiune.
Evenimente anterioare
Cercetătorii au folosit, de asemenea, genomii pentru a înțelege și evenimente mai vechi din istoria omenirii. Cei patru copii par să descindă dintr-un grup de Homo sapiens care s-a ramificat de la strămoșii comuni ai speciei noastre în urmă cu mai bine de 200.000 de ani, poate chiar mai devreme decât strămoșii diferitelor grupuri indigene sud-africane cunoscute sub numele de popoare Khoesan. Studiile anterioare ale genomilor umani moderni au sugerat că aceste grupuri proveneau din cea mai veche linie distinctă de Homo sapiens.
Genomii Shum Laka i-au ajutat pe Reich și colegii săi să identifice alte evenimente timpurii, inclusiv stabilirea unor linii distincte aparținând vest-africanilor, est-africanilor și strămoșilor tuturor non-africanilor, precum și a diviziunilor ulterioare dintre strămoșii vest-africani contemporani.
„Aceste rezultate arată că Africa de Vest și Centrală sunt acum prima linie de cercetare asupra originilor umane”, spune Eleanor Scerri, arheolog în evoluție la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Omului din Jena, Germania. „Acum vedem că populațiile din aceste regiuni au rădăcini la fel de adânci ca cele observate în sudul Africii.”
Cu toate acestea, Skoglund avertizează că ar trebui luate în considerare inferențele cu privire la istoria africană. „Cum putem afla lucruri care s-au întâmplat acum 200.000 sau 300.000 de ani, cu date de până la 5.000 sau 10.000 de ani în urmă? Este foarte greu de știut”, spune el.
Ann Horsburgh, un antropolog molecular la Universitatea Metodistă Sudică din Dallas, Texas, spune că studiul adaugă, deocamdată, puține informații privind descifrarea preistoriei africane. Dar acest lucru nu este surprinzător, având în vedere cât de puțini cercetători știu despre diversitatea antică genetică a continentului. „Nu vă puteți aștepta ca aceste date să fie cu adevărat semnificative. Avem nevoie de mult mai multe date”, spune ea. „Este doar începutul pentru acest tip de cercetări în Africa.”
