Acasă Știri CINCI FEMEI CARE INVENTEAZĂ LUMEA NOASTRĂ

CINCI FEMEI CARE INVENTEAZĂ LUMEA NOASTRĂ

76
0

Anna Buckley este producătoarea emisiunii The Life Scientific, emisiune în care Jim Al-Khalili intervievează oameni de știință și ingineri de vârf despre viața și munca lor și află ce idei sau invenții ar putea face pentru noi, în viitor.

Aceasta a scris mai multe cărți despre emisiune. Una dintre ele se numește The Life Scientific: Inventors și reunește poveștile multor persoane ingenioase care au apărut în emisiune și care realizează lucruri care răspund nevoilor societății.

Se știe că James Watt a inventat motorul cu aburi, iar Isambard Kingdom Brunel, căile ferate. Dar există bărbați și femei care, de exemplu, au creat bateriile pentru telefoanele mobile, gelul injectabil pentru vindeca fracturilor osoase severe și controalele de siguranță care se găsesc în fiecare ceainic electric din lume, însă nu sunt cunoscuți de publicul larg.

Poveștile din The Life Scientific: Inventors, sunt povești ale efortului personal, pasiunii, determinării, științei și ingineriei de ultimă oră. Pentru acest articol au fost alese fragmente din poveștile a cinci femei care inventează lumea.

1.Molly Stevens

© Imperial College London

„Proiectăm materiale care să ne ajute corpul să se vindece.”

Profesorul Molly Stevens s-a inspirat din capacitatea extraordinară a vindecării corpului nostru. În timp ce alți ingineri de țesuturi încercau să crească țesut pe vasele petri în laborator, ea a adoptat o abordare diferită, considerând că cel mai bun ritm pentru creșterea unui nou os, a fost în corpurile noastre.

Ea a inventat un gel care este foarte bun în vindecarea oaselor, pe care l-a pus la încercare:

„A fost un moment uriaș, uriaș!”, își amintește Molly, râzând. „Țipam de fericire peste tot! Cu toții eram foarte, foarte încântați. Dornici să vadă cu ochii lor, toți membrii echipei s-au grăbit să privească prin microscop. Calitatea pură a noului os a fost o revelație.”

Organizarea acestuia, „pe toate nivelurile țesutului”, a fost o replică perfectă a osului de care a fost atașat. „A fost doar țesut nativ perfect!”… Încercările anterioare de a crește osul au avut ca rezultat un țesut nou, care era o imitație palidă a celui real.

Dar, în experimentul lui Molly, cele două zone ale osului – preexistentă și recent crescută – erau de nediferențiat. Mai mult, testarea mecanică a confirmat faptul că noul os era la fel de puternic ca originalul.

2. Ann Dowling

„Zborul mi s-a părut întotdeauna destul de incredibil.”

Profesorul Dame Ann Dowling a fost un matematician pur care a devenit interesat de mecanica zgomotului aeronavelor în timpul unui job de vară la RAF Farnborough. Ea a scris o teză de doctorat despre strategiile de reducere a zgomotului pentru Concorde și, mai târziu, a arătat că este posibilă, din punct de vedere tehnic, construirea unui avion aproape silențios:

„Decisă să arate cât de silențioase pot fi avioanele pentru pasageri, Ann a întemeiat o echipă internațională formată din studenți absolvenți, profesori și ingineri din industrie (inclusiv soțul ei, Tom Hynes, care a lucrat pentru Rolls Royce), pentru a proiecta un avion al cărui zgomot ar fi imperceptibil, dincolo de perimetrul unui aeroport urban.”

A fost o țintă ambițioasă. Pentru realizarea acestuia, puterea de zgomot dintr-un avion standard pentru pasageri ar trebui redusă la 0,1 % din nivelurile existente.

„Aceasta este o reducere foarte dramatică”, a spus Jim. „Ce v-a dat curajul să credeți că acest fel de reducere a fost chiar realizabil?” 

„Ei bine, cred că nu știam că așa va fi”, a râs Ann.

3. Clare Gray

„Cred că oamenii trebuie să aprecieze (provocările pe care le implică) și poate încetează să se plângă, când, din când în când, bateriile lor de telefon mobil nu funcționează.”

Clare este un profesor de chimie care a fost întotdeauna interesat să lucreze la probleme care sunt legate de cele din lumea reală. O întâlnire întâmplătoare cu un bărbat din Duracell i-a stârnit interesul pentru materialele folosite la fabricarea bateriilor:

„Te deranjează când oamenii încep să se plângă că trebuie să-și încarce telefoanele din ce în ce mai des, când de fapt tehnologia acumulatorilor s-a îmbunătățit?”, a întrebat Jim.

„Prețul tehnologiei bateriei a scăzut. Densitatea energiei (pentru cât timp va rezista bateria) s-a îmbunătățit de aproximativ trei ori de la începutul anilor 1990. Deci, mă deranjează. Dar cred că ceea ce mă deranjează mai mult este că oamenii cred că este o problemă simplu de rezolvat.”

Nu este. Dacă o baterie de telefon va fi încărcată în fiecare zi și este de așteptat să dureze cel puțin doi ani, „sau poate șapte”, atunci trebuie să fie capabilă să se încarce și să se descarce de cel puțin 730 de ori …

„Și trebuie ca reacțiile respective să meargă înapoi și să înainteze de multe ori.”, a spus Clare. (Prima baterie reîncărcabilă a fost numită baterie balansoar, deoarece a obținut acest lucru.)

„Foarte puține procese pot avea loc în mod reversibil, fără să eșueze sau să se degradeze, așa cum îl numim în acest domeniu. Și, deci, este o adevărată provocare. Cred că oamenii trebuie să aprecieze asta și poate să nu se mai plângă, când, din când în când, bateriile lor de telefon mobil nu funcționează.”

4. Caroline Hargrove

În fiecare seară adorm auzind «mneer mneer» de la motor.”

Complet accidental, Caroline Hargrove a ajuns să lucreze pentru Formula One Racing. A solicitat un loc de muncă la McLaren, intenționând „să obțină un pic de experiență industrială” și a rămas 20 de ani. Prima ei sarcină a fost să încerce să construiască „un geamăn digital” al unei mașini de curse F1, un proiect pe care mulți oameni în McLaren, la acea vreme, l-au crezut imposibil de realizat:

„Erau multe lucruri despre care nu eram sigură”, a spus ea. Cum convingeți un șofer de curse care s-a așezat într-o cabină de pilotaj din Woking, că circulă pe o pistă de curse cu peste 200 de mile pe oră?

În fața acestui puzzle destul de copleșitor, a început să facă, pe calculator, modele foarte simple ale mașinilor de curse, fiind dornică să rezolve complexitatea problemei.

Apoi, recunoscând că nu știe absolut nimic despre mașinile din viața reală, a luat un șofer de Formula 1 într-un tur al simulatoarelor existente. Împreună, au verificat mașini care au fost construite pentru a testa vehicule rutiere și avioane pentru a afla ce a funcționat bine și ce nu.

Pentru șoferii de curse, este vorba despre pivot atunci când virează în curbe, deci obținerea mișcărilor laterale și a rotațiilor este clar importantă. 

5. Ailie MacAdam

„De fiecare dată când ajung la stația St. Pancras, am o furnicătură pe șira spinării.”

 

Ailie MacAdam și-a început cariera de inginer, cu lucrări de epurare a apelor uzate în Stuttgart, Germania. Ea și-a dat seama care era „problema de construcție”, lucrând la Boston Big Dig. S-a întors acasă, în Marea Britanie, pentru a începe procesul de modificare a stației St. Pancras, transformând o stație învechită, într-un terminal internațional, potrivit Eurostar, dar păstrând totuși caracteristicile sale istorice, inclusiv cei 670 de piloni de fontă care au sprijinit platforma:

În condiții normale, aceste coloane ar fi putut fi înlocuite cu bare de beton capabile să reziste la sarcini laterale și verticale. Sau mai bine zis, întreaga structură internă ar fi putut fi demolată și reconstruită.

O parte din obiectivul proiectului a fost însă să păstreze caracterul istoric al acestei clădiri. Ailie s-a angajat să folosească cât mai mult din acea arhitectură și structură veche de 150 de ani”.

Pentru aproape cinci secunde, Ailie s-a gândit că „ar fi mai ușor să demolăm acest loc și să începem din nou. Apoi a fost cazul: «Nu. Trebuie să găsim o altă cale»”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.