Acasă Planeta Pământ CE IMPORTANȚĂ AU ALBINELE ÎN ECOSISTEM? CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ ACESTEA AR...

CE IMPORTANȚĂ AU ALBINELE ÎN ECOSISTEM? CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ ACESTEA AR DISPĂREA?

671
0

,,Cât de importante sunt albinele și ce s-ar întâmpla dacă acestea încetează să mai existe? Ce factori le amenință existența? Mi s-a spus că este vorba despre ucigașii de buruieni”, spune Tink, în vârstă de 18 ani, Cornwall, Marea Britanie.

Albinele – inclusiv albinele care produc miere, albinele solitare și bondarii – sunt foarte importante, deoarece polenizează culturile alimentare. Polenizarea este procesul prin care insectele mută polenul de la o plantă la alta, fertilizând plantele, astfel încât să poată fi posibilă producerea fructelor, legumelor, semințelor și așa mai departe. Dacă albinele ar înceta să mai existe, echilibrul ecosistemului ar fi afectat considerabil, cu precădere în ceea ce privește culturile alimentare și aprovizionarea cu alimente, la nivel mondial.

Există peste 800 de specii de albine sălbatice în Europa, dintre care șapte sunt declarate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a fi pe cale de dispariție critică. Alte 46 sunt pe cale de dispariție, 24 sunt în stare vulnerabilă și 101 sunt pe cale să fie amenințate cu dispariția. Deși este puțin probabil ca toate speciile de albine să dispară în viitorul apropiat, pierderea speciilor menționate a fi amenințate ar avea încă un impact mare asupra polenizării din întreaga lume, reducând speciile de plante, acelea pe care este bazată hrana noastră.

Această problemă depășește mult albinele. De fapt, albinele sunt responsabile doar de o treime din polenizarea culturilor și o proporție foarte mică din polenizarea plantelor sălbatice. Există o gamă diversă de alte insecte, inclusiv fluturi, bondari și muște mici, care au contribuția lor în acest proces – și se pare că și aceste insecte sunt afectate de aceeași problemă.

Un studiu recent sugerează că 40% dintre speciile de insecte din întreaga lume sunt în declin. Insectele se confruntă cu rate de extincție de opt ori mai mari decât vertebratele. În Germania, oamenii de știință au înregistrat pierderi de până la 75 % din masa totală a insectelor din zonele protejate.

Aceste tendințe îi determină pe aceștia să creadă că aproximativ o treime din toate speciile de insecte ar putea fi amenințate cu dispariția. Această cifră crește cu peste 100.000 de specii în fiecare an. Cu toate acestea, datele numeroase privind speciile de insecte amenințate lipsesc, doar 8.000 de înregistrări au fost evaluate și validate de către UICN.

Iată o analiză a ceea ce cred oamenii de știință că ar reprezenta cauzele principale ale scăderii diversității și abundenței insectelor.

Specii invazive

Prădătorii invazivi, paraziții și bacteriile cauzatoare de boli numite „agenți patogeni” au fost acuzați de prăbușirea coloniilor de albine din toată lumea. Recent, răspândirea viespei gigant asiatică sau ,,Vespa mandarinia” în Europa a provocat o mare problemă. Această specie se prinde de albine, iar o singură mușcătură este capabilă să omoare un stup întreg.

Există unele dovezi care susțin că albinele sălbatice din America de Nord au început să dispară din cauza infecțiilor de tip fungicid și bacteriene.

Desigur, în trecut, albinele au coexistat cu acești patogeni. Oamenii de știință au observat de-a lungul timpului sensibilitatea albinelor pentru aceste tipuri de boli, ceea ce a creat o explicație privind expunerea crescută a albinelor la pesticide, fapt ce le poate deteriora sistemul imunitar.

Pesticidele

Poluarea – în ceea ce privește expunerea la pesticide – este o cauză-cheie a declinului polenizatorilor. Există trei tipuri de pesticide chimice utilizate pe scară largă în Marea Britanie: insecticidele care vizează dăunătorii insectelor, fungicidele care vizează agenții patogeni fungicizi ai culturilor și erbicidele care vizează buruienile.

Insecticidele conțin substanțe chimice care pot ucide polenizatorii, deci sunt clar o amenințare. Dar, se pare că cea mai mare problemă nu este legată de polenizatori. Erbicidele sunt de fapt, utilizate de cinci ori mai mult în agricultură decât insecticide. Acești ucigași vizează o mare varietate de plante sălbatice, pe care albinele trebuie să le hrănească.

Schemele agricole ecologice recomandă plantarea de fâșii de flori sălbatice la marginea culturilor, pentru a oferi refugiu și surse sigure de hrană pentru polenizatori. Cu toate acestea, norii derivați de erbicid din câmpurile în creștere pot contamina aceste fâșii de flori sălbatice.

Flori sălbatice de frontieră în Sussex, Marea Britanie

Cercetările de ultimă oră sugerează că glifosatul, fiind un erbicid sistemic cu spectru larg și distrugător de cultură (una dintre substanțele active cele mai utilizate la producerea pesticidelor), poate afecta microbii intestinali ai albinelor, ceea ce poate avea implicații devastatoare pentru sănătatea lor.

Deși expunerea la erbicide și pesticide utilizate de fermieri este probabil să fie una dintre principalele cauze ale declinului polenizatorilor, substanțele chimice utilizate de autoritățile orașului și de grădinarii civili ar putea afecta, de asemenea, albinele și alte insecte. Așadar, de dragul albinelor, este mai bine să evitați utilizarea acestora acolo unde este posibil.

Schimbarea climei

Încălzirea globală este considerată factorul major ce a condus la diminuarea speciilor de albine. Unele albine sălbatice nu pot supraviețui decât într-o gamă restrânsă de temperaturi. Pe măsură ce habitatele lor se încălzesc, locurile în care pot trăi devin tot mai greu de găsit. De exemplu, unele specii ar putea fi obligate să trăiască la altitudini mai mari, acolo unde temperaturile sunt mai scăzute, reducând spațiul în care trebuie să locuiască.

Distrugerea habitatului

Modul în care este cultivat terenul a fost asociat cu scăderi ale biodiversității și polenizării. Agricultura distruge tipurile de spații, pe care albinele le folosesc pentru a se cuibări, înlătură diversitatea hranei pe care albinele o folosesc pentru a se hrăni și are chiar un impact mai larg asupra altor animale, cum ar fi păsările sălbatice, mamiferele și amfibienii. În timp ce nenumărate specii de insecte dispar în prezent, cele care rămân le înlocuiesc pe cele din urmă, așa că este puțin probabil ca, în curând, polenizarea culturilor să înceteze.

Speciile comune, cum ar fi bondarul de pământ, albina europeană de miere și muștele negre obișnuite, care pot supraviețui într-o gamă uriașă de temperaturi și condiții, vor deveni principalele specii care polenizează sursele noastre alimentare, în timp ce speciile rare și specializate vor fi afectate numeric.

Dar, pe măsură ce speciile comune își fac apariția pentru a ocupa responsabilitățile și spațiul lăsat de speciile pierdute, ecosistemele complexe devin dominate de acestea, iar întregul sistem devine mult mai susceptibil, chiar și la o singură schimbare bruscă. Insectele stau la baza multor lanțuri alimentare, declinul acestora va duce la o cascadă complexă de impacturi asupra vertebratelor, amenințând stabilitatea ecologică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.